Târgujianul Denis Pițurlea are 18 ani, este elev la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, acolo unde deține funcția de președinte al Consiliului Școlar al Elevilor. Denis își dorește să studieze la Oxford, având șanse mari să fie acceptat. Deși este adolescent, Denis Pițurlea a învățat, mai ales de la părinții săi, că pentru a reuși în viață și a-și îndeplini visurile, trebuie să fie într-o continuă dezvoltare personală, să nu înceteze să lupte și să nu uite vreodată de corectitudine și omenie. Vara aceasta a fost plecat în Anglia, unde a și muncit, dar a și studiat, pentru a încerca să se acomodeze cu viața de acolo. Visul pentru care luptă acum este să devină student la Oxford Academy sau London School of Economics, acolo unde vrea să învețe cât mai multe despre antreprenoriat. În timpul liber, când nu studiază pentru viitorul examen de Bacalaureat și pentru admiterea la facultate, elevul de clasa a XII-a își învață frățiorul să cânte la pian, căci, timp de doi ani, Denis a predat pianul mai multor copii din Târgu-Jiu. Vă invităm să citiți un interviu cu un tânăr ambițios, inteligent și responsabil.
Reporter: Denis, ce ne poți spune despre tine? Ești omul care va lupta să își îndeplinească visurile?
Denis Pițurlea: M-am născut în Târgu Jiu în urmă cu 18 ani. Sunt o persoană prietenoasă, dispusă să sacrifice din timpul său pentru a oferi ajutor când este nevoie. Îmi place seriozitatea și, totuși, știu să mă bucur de orice lucru mărunt. Sunt ambițios și am visuri care par imposibile pentru care nu încetez să lupt, chiar dacă nu toți cred că voi reuși. De fapt, pentru mine orice descurajare din partea celorlalți este o motivație în plus să mă străduiesc mai mult. De asemenea, sunt într-o dezvoltare continuă și încerc ca fiecare zi nouă să fie mai bună decât celelalte.
Rep.: Ce ne poți spune despre familia ta?
D.P.: Am o familie extraordinară! Simplitatea, onestitatea și unitatea sunt câteva caracteristici care o descriu cel mai bine. Am un frate mai mare, student la medicină, care îmi oferă sfaturi ori de câte ori am nevoie. De asemenea, mai am un frățior în clasa II-a, plin de energie, care ne aduce o bucurie tuturor.
Rep.: Ce te-au învățat părinții tăi? Ce ți-au spus că este important în viață?
D.P.: Părinții îmi sunt alături indiferent de decizii și se sacrifică pentru a mă sprijini, atât pe mine, cât și pe frații mei, bineînțeles. M-au învățat că cel mai important în viață este să am un scop pe care să-l urmez indiferent de consecințe. De asemenea, m-au învățat să fiu cinstit și trăiesc după principii și valori bune. 
Rep.: Când ai început să te implici în acțiunile de voluntariat, dar în Consiliul Elevilor?
D.P.: Primele mele acțiuni de voluntariat au fost în clasele primare, în activități sociale și de dezvoltare personală. Odată cu vârsta m-am implicat tot mai mult, pentru că experiențele și satisfacția pe care le-am obținut după fiecare acțiune finalizată erau incomensurabile. În Consiliul Elevilor m-am implicat în mod oficial în clasa a X-a când am fost ales secretar în școala mea, fiind reales ca președinte un an mai târziu.
Rep.: Ce a însemnat Consiliul Elevilor pentru tine și activitatea avută?
D.P.: Pentru mine, Consiliul Elevilor a fost una dintre cele mai importante experiențe în dezvoltarea mea. Am învățat cum să conduc o organizație, cum să lucrez în echipă și să organizez diverse activități, astfel încât să îi mulțumesc și pe cei mai nemulțumiți, ca să zic așa! De asemenea, mi-am exersat tehnicile de negociere, diplomația și gândirea strategică. Partea frumoasă este că pentru a fi un lider bun ai mereu de învățat. Responsabilitatea este mare, într-adevăr, dar satisfacția în urma realizărilor este uimitoare.
Rep.: Ai la activ foarte multe activități și proiecte de voluntariat. Prinde voluntariatul contur și în Gorj, mai ales în rândul elevilor? Ce înseamnă pentru tine voluntariatul?
D.P.: Da, pot spune că în ultima perioadă, alături de colegii mei din alte licee, am dat startul la numeroase proiecte și activități în diferite domenii, iar participarea este din ce în ce mai mare. Cred că Gorjul a beneficiat de o dezvoltare socială în urma tuturor tinerilor care s-au implicat. Sper doar ca toate acestea să continue și după ce noi vom preda ștafeta. Voluntariatul, pentru mine, este oportunitatea prin care îmi pot face prieteni noi, pot învăța lucruri interesante și pot oferi o mână de ajutor societății în care trăim.
Rep.: Cum ai ajuns în Anglia? Cum te-ai descurcat și ce ai făcut acolo?
D.P.: Am ajuns în Anglia cu ajutorul unui prieten din țară care locuiește acolo de câțiva ani, acesta fiind cel care m-a integrat în zona de acolo. Vreau să studiez în Anglia și dacă mi s-a ivit ocazia, am plecat. Am muncit acolo, la un hotel din Oxfordshire (la 20 km de Oxford), am învățat, am putut studia, m-am acomodat cu viața de acolo. Perioada petrecută în Anglia a fost ocazia perfectă pentru mine pentru a explora un mediu nou de unul singur.
Astfel, am fost nevoit să îmi calculez un buget propriu din care să trăiesc, stabilindu-l în funcție de priorități. De asemenea, trebuia să vorbesc în engleză și să mă adaptez la un sistem diferit. Prima lună mi-am rezervat-o pentru studiu, începând cu gramatica limbii engleze.
Apoi, după ce am participat la un Open Day la Oxford University am aflat că există un centru de admitere, care în urma unui interviu ar putea să îmi ofere permisiunea să studiez la biblioteca lor. Nu am ezitat să merg, iar după mai multe întrebări am primit accesul timp de două luni la toate bibliotecile Bodleian. Astfel, zilnic mergeam acolo începând să citesc despre economie. În a doua lună, am început să vizitez împrejurimile și să mă bucur de peisajele uimitoare ale naturii sau de clădirile renumite ale zonei.
Rep.: Ai ocupat funcția de Night Assistant la Heythrop Park Resort – UK. Ce a însemnat pentru tine și ce trebuia să faci?
D.P.: Lucram la recepție. La început era foarte obositor, mai ales pentru că eram în tura de noapte și trebuia să-mi schimb orele de somn. Ne ocupam de cazarea clienților, încasarea plăților, de acte, oferirea de informații, iar pentru că eram singura echipă care rămânea pe timpul nopții, noi ne ocupam de securitate și roomservice. Nu a fost ușor, fiind multe provocări, dar toate aceste experiențe m-au dezvoltat.
Rep.: Ce planuri de viitor? Ce carieră îți dorești?
D.P.: Visul meu este să devin antreprenor. Vreau să îmi deschid propria companie unde angajații să fie respectați pentru munca depusă, iar inovația să fie un principiu de bază al fiecăruia. De asemenea, vreau să creez un buget cu care să investesc în educația persoanelor cu potențial și să sprijin persoanele cu nevoi sociale.
Rep.: Vrei să studiezi în UK. Ce facultate vrei să urmezi? Care este procedura?
D.P.: Da, deși m-am hotărât abia în acest an, fiind destul de târziu, după toate experiențele pe care le-am avut acolo, m-am hotărât să aplic în domeniul management și economie. Visul meu este să intru la Oxford Academy sau London School of Economics, dar voi pune mai multe opțiuni. Procedura de aplicare constă într-un eseu de o pagină și jumătate în care trebuie să prezint motivațiile și activitățile mele de până acum.
Apoi, este necesară recomandarea unui profesor care mă cunoaște foarte bine. După aceea, urmează un test cu probleme de logică și gândire critică în engleză destul de complicat, din cauza timpului limitat. Toate acestea sunt trimise la universități care le analizează și în funcție de rezultate, cheamă candidații la interviu. Dacă ești acceptat, pot fi puse câteva cerințe, ca de exemplu o notă bună la Bac și la testul de engleză. Este un proces destul de greu, dar sper să reușesc!
Rep.: Ce pasiuni ai?
D.P.: Una dintre cele mai importante pasiuni pentru mine este muzica. Iubesc să o ascult, dar mai ales să cânt. Pianul este pentru mine o metodă de a transforma ceea ce simt în sunete. De asemenea, îmi place să cânt vocal de unul singur, în grupuri sau în coruri. O altă pasiune este înotul sau escaladarea munților. Acolo simt că orice limită dispare. 
Rep.: Când ai învățat să cânți la pian? Încă le predai copiilor?
D.P.: Am început să studiez la șapte ani, cu o profesoară în particular. Totuși, nu am făcut cu dumneaei decât 3-4 ani, apoi continuând să învăț singur. Momentan am întrerupt pregătirile pentru că anul acesta am examene, dar am facut timp de 2 ani cu diferiți copii. Singurul pe care îl mai ajut acum este frățiorul meu.
Rep.: Cum îți petreci timpul liber?
D.P.: În timpul liber îmi place să citesc, să cânt și să mă întâlnesc cu prietenii. În vacanțe obișnuiesc să călătoresc, să merg prin tabere, să merg la mare sau la munte. Vara viitoare vreau să îmi exersez tehnicile de editare foto și video pe calculator. De asemenea, vreau să îmi dezvolt o nouă pasiune: chitara.
