Bisericile din lemn reprezintă o parte din zestrea poporului român. În Oltenia mai există în prezent 142 de biserici de lemn. Acestea au o valoarea artistică și caracter unic foarte mare prin modul de îmbinare cu măiestrie a bârnelor de lemn, finisarea lor, turla care se înalță către cer, decorațiunile exterioare sau absența temeliei îngropate.
În Gorj se mai păstrează în prezent 119 biserici de lemn, fiind județul cu cele mai multe astfel de imobile de patrimoniu, aparținând secolelor XVII-XIX. Specific construcțiilor de lemn gorjenești este așezarea temeliei direct pe pământ.
În localitatea gorjeană Stoina au existat mai multe biserici din lemn, singura care se mai păstrează fiind din satul Stoinița. Biserica de lemn „Sfinții Voievozi“ a fost construită ca biserică filială a Parohiei Păișani, în cătunul Stoinița, din comuna Stoina în anul 1796. A fost reparată la 1879 și 1911, când este înzestrată cu 6 pogoane de pământ. Ctitorii acesteia sunt Popa Ștefan și Pătru Druțu, moșnean și proprietar de pământuri.
„Se pare că în jurul anului 1922 o furtună a afectat aceast lăcaș, un trăznet provocând un incendiu ce a făcut ca ea să fie închisă, iar consiliul parohial să ia decizia demolării ei și construirea uneia noi la șoseaua județeană, lucrare ce a demarat în anul 1924, după ce s-au purtat o serie de corespondențe cu protoieria, Episcopia Râmnicului și direcția de patrimoniu ce nu dorea demolarea ei“, arată profesorul Claudiu Stancu, într-o lucrare publicată în volumul Litua al Muzeului Județean Gorj.
Biserica a fost demolată, iar lemnul a fost refolosit pentru construcția unui alt lăcaș de cult
Până la urmă, autoritățile vremii și-au dat acordul, iar biserica a fost demolată, iar lemnul a fost refolosit pentru construcția unui alt lăcaș de cult.
„În urma acestui memoriu și al celui făcut de protopopul Pârăcoveanu Gheorghe la 31 decembrie 1923, direcția monumentelor va da aprobarea demolării bisericii de lemn și folosirea lemnului ei la construcția celei noi. Despre acest lucru amintește și preotul Constantin Nicolaescu, în monografia personală referitoare la parohia Păișani, datată 1976, că prin anul 1780-1790 s-a ridicat în mijlocul acestui sătuc o bisericuță de lemn ce a fost deschisă cultului până în anii 1923-1924, când o furtună a dărâmat-o. Icoanele care erau portative și ce mai era de valoare au fost duse la Sfânta Episcopie a Râmnicului, constituind piese la muzeul bisericesc al Epicopiei. La sfârșitul anului 1924 s-a pus bazele unei biserici de zid sfințită la 1936, pictată de pictorul Ilie Belgun între 1930-1932“, mai menționează Claudiu Stancu.
