Un conac din județul Gori are o istorie controversată. Legenda locului spune că boierul Constantin Pociovălişteanu săvârşea crime în conacul situat în apropierea bisericii, iar spiritele celor morți s-au răzbunat pe cei care locuiau în conac, astfel încât se spune că locul este blestemat.
Conform legendei locale, boierul a găzduit în conac trei ciobani de la munte, pe care i-a omorât noaptea pentru a le lua galbenii şi oile. Cu un gest disperat, unul dintre ciobani ar fi încercat să oprească sângerarea de la gât, dar mâna i s-a umplut de sânge, iar palma a ajuns pe un perete al conacului. După această întâmplare, pe peretele respectiv, povestesc localnicii, apăreau mereu urme de sânge şi o mână. Aceste apariţii neobişnuite s-au păstrat mult timp şi au bântuit conacul chiar şi după moartea boierului sângeros.
Camera bântuită a fost demolată
Urmaşii acestuia au demolat partea din casă unde se afla camera, pentru ca blestemul să dispară, însă urmele au continuat să apară în altă încăpere. Legenda locală mai arată că galbenii luaţi de la ciobani nu au putut fi folosiţi niciodată, pentru că oricine se atingea de ei devenea o persoană epileptică.
Fiul boierului a reparat o biserică
Fiul boierului, Dumitru Pociovălişteanu, a încercat să repare răul făcut de tatăl său și a restaurat biserica, în anul 1893. Este vorba de biserica despre care se spune că dăinuie de pe timpul lui Mihai Viteazu, care acum este o ruină. Lucrarea realizată de fiul boierului este ultima reparaţie cunoscută a sfântului lăcaş. De atunci datează şi pictura care se păstrează şi astăzi, pe unele ziduri, în ciuda intemperiilor. După 12 ani, în urma unui cutremur, zidurile bisericii s-au crăpat, iar localnicii au considerat că jertfa boierului nu a fost primită de Dumnezeu, pentru că păcatul era prea mare.
Conacul a fost sediu de CAP
Preotul Mihalache a dorit să afle adevărul cu privire la biserică şi această poveste, aşa că a mers la strănepoata boierului, Elena-Doina Voicu, stabilită în Bucureşti, care a confirmat că legenda este reală şi că faptele s-au întâmplat cu adevărat.
Preotul Mihalache scrie în lucrarea despre istoria bisericii că, în timpul regimului comunist, conacul a fost folosit ca sediu al CAP-ului din localitate şi în urma unor săpături făcute în beciul clădirii pentru a turna o placă din beton au fost găsite oseminte umane, fiind descoperite şapte cranii. După Revoluţie, conacul a fost vândut de moştenitorii boierului, iar noul proprietar a dorit să facă unele reparaţii, dar a găsit în pivniţă alte oseminte. În conac nu locuieşte nimeni în prezent.
2 Comments