Curtișoara este unul dintre satele cu o mare rezonanță istorică, încărcat de legendă. Locul este atestat în documente din secolul al XVII-a și este moștenire a unei vechi așezări care avea denumirea „Curte”, încă din secolul al XV-lea, asta după părerea cunoscutului istoric gorjean Alexandru Ștefulescu.
Denumirea de „Curte” și „Curtișoara” dovedește că aici a fost, cândva, înainte de formarea statelor feudale românești de sine stătătoare, o curte de voievod, conducătorul unei uniuni de obști, ce avea sub stăpânire întreaga vale a Jiului de Sus. Cert este că de la 5 aprilie 1485, printr-un hrisov domnesc, emis la Târgoviște, Vlad Vodă călugărul întărește lui Danciul, lui Marcu și lui Lațcu stăpânire peste satul Iași, de lângă Târgu-Jiu, cumpărat de la Șușman din Curte cu 35 de florini și un caftan de îmbrăcăminte.
Cu trecerea anilor, știrile care vorbesc despre Curte și Curtișoara apar concomitent o perioadă pentru ca apoi, satul Curte să dispară din hrisoave, ultima mențiune ce există despre acesta datând din 26 noiembrie 1665. De la jumătatea secolului al XVIII-lea și în tot secolul următor, vedem în Curtișoara, ca mare stăpânătoare de pământ, familia boierilor Poienari.
În secolul al XVIII-lea, pe lângă familia Poienarilor, a căror faimă începuse să apună, găsim stăpâni de moșie, în Curtișoara, pe Radu Piștescu, cel mai vechi proprietar al culei din acest sat, interesant momument de arhitectură.
„Pe o sprânceană de deal care domină Lunca Jiului și drumul ce urcă spre satul Curtișoara, se înalță, înconjurată de verdeață, una dintre cele mai vechi clădiri din Gorj și una dintre cele mai frumoase care ni s-a păstrat, cunoscută sub numele de «Cula de la Curtișora» (…) Tipul acesta de clădire este originar din Asia Mică de unde în timpul stăpânirii turcești s-a răspândit în țările balcanice, în Macedonia, Bulgaria, Albania, Serbia și apoi în Țara Românească”, scrie în cartea „Curtișoara, străvesche vatră românească”, a autorului Ion Miclea.
După ani la rând în care a trecut prin proprietatea unor boieri, în 1966, Cula de la Curtișoara ajunge în patrimoniul Muzeului Județean Gorj, iar din 1968 a fost introdusă în circuitul turistic ca Secție de Artă populară a muzeului gorjean, prezentând admirabile creații ale artei populare din această zonă: crestături în lemn, ceramică și port popular.
Astfel, în anii următori s-a organizat, în apropiere, secția etnografică în aer liber a Muzeului Județean, având ca temă:
„Arhitectura populară din Gorj”, care s-a inaugurat la 17 august 1975. „Această unitate muzeală reflectă dezvoltarea, în decursul vremurilor, a arhitecturii tradiționale gorjene cu tipurile cele mai reprezentative, realizând o imagine a vieții satului gorjean în ultimele două-trei secole. Pe lângă calitățile arhitecturale, construcțiile țărănești din lemn, strămutate aici, sunt înzestrate și cu calități artistice deosebite, fiind împodobite cu remarcabile crestături, în special la pridvoare”, mai consemnează autorul Ion Miclea în scriitura sa.
Termenul de „culă”, de origine turcească, înseamnă „turn”, clădire înaltă, fiind vorba de casa de locuit boierească, în trecut fiind loc ce servea ca loc de veghe și apărare.
