Aurelian Iulius Șuță sau ȘAI, cum își semnează lucrările și cum este cunoscut în lumea artistică, este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați caricaturiști români. Artistul ne-a prezentat, în cadrul unui interviu, probleme actuale cu care se confruntă caricaturiștii români, precum și modul în care este percepută caricatura. Răspândirea cu repeziciune a mediului online a dus la dispariția unor publicații de profil, dar, în schimb, lucrările care sunt postate pe Internet, au căpătat o mai mare vizibilitate. Nu întotdeauna, personajul care este subiectul unei caricaturi se bucură de atenția acordată, iar reacțiile pot fi chiar neașteptate.
Reporter: Cum ați descrie situația actuală a artiștilor caricaturiști români și cum se manifestă acest curent?
Aurelian Iulius Șuță: Există câteva festivaluri naționale și internaționale de umor cu saloanele lor dedicate caricaturii. Sunt festivaluri puternice cu participări impresionante și vorbesc aici de salonul de la Gura Humorului – „Umor la Gura Humorului“, salonul de la Urziceni – „Revelionul Caricaturiștilor“, la Brăila „Mărul de aur“ și chiar la Târgu Jiu – Festivalul „Ion Cănăvoiu“.
Am început cu partea bună ca să termin cu partea mai puțin bună, pentru că în România nu mai există în prezent nicio revistă de umor de caricatură. Ceea ce se mai tipărește sunt publicațiile „Flacăra“, revistele „Rebus“ ș.a.m.d., care se bucură de efortul și consecvența unui artist editorialist, și anume Aurelian Ștefan Alexandrescu, ajutat din când în când de Iulian Pena Pai.
Este o suferință pentru că tuturor ne este dor de revista „Urzica“. Acum am auzit că nici „Cațavencu“ nu mai apare în format tipărit. Presa românească, din păcate, nu urmează regula deontologică, aceea ca editorialul să fie însoțit de o caricatură.
„Socializarea nu se mai face la o tablă de șah undeva în parc“
Reporter.: Este o problemă că multe publicații au trecut în format electronic?
Aurelian Iulius Șuță: Online-ul este plin de satiră care de care mai amuzantă, mai bine făcută și spectaculoasă, cu mesaje puternice, direct la țintă. Și caricaturiștii sunt, în mod firesc, creativi.
Eu însumi am o pagină într-o rețea de socializare, unde expun lucrările pe care le fac în atelier și cu bucurie constat că interesul pentru ele este unul major, adunând 20.000- 25.000 de persoane interesate la câte un desen, ceea ce nu se întâmplă dacă expun într-o sală, pe o simeză, un număr foarte mare de caricaturi într-un timp îndelungat.
Acesta este avantajul pe care îl prezintă partea de online. Trăim într-o epocă în care socializarea nu se mai face la o tablă de șah undeva în parc, ci se face în fața computerului sau a smartphone-ului.
„A intra în atenția unui caricaturist este o șansă“
Reporter: Oamenii simpli pot să se manifeste într-un mod artistic, cu accente care țin de caricatură, pentru că am observat multe aspecte de acest fel la protestele din ultima perioadă?
Aurelian Iulius Șuță: Umorul poate să îmbrace mai multe forme. Una dintre aceste forme, pe lângă eseul, literatura umoristică, epigrama și fabula – caricatura este un gen distinct de exprimare satirică a unor artiști cu inspirație din zona socială și din ceea ce constată chiar ei că nu este în regulă.
Reporter: Cum trebuie să se manifeste cel care este obiectul unui caricaturist?
Aurelian Iulius Șuță: A intra în atenția unui caricaturist este o șansă, o onoare și șansa de a fi într-o istorie a caricaturii, dacă dintr-o neputință sau nepricepere nu poate intra într-o altă istorie. Personajul este tratat umoristic de către artistul caricaturist. De asta caricatura deranjează.
Mai blând cu polițiștii
Reporter: Ați avut de suferit de pe urma creațiilor dumnevoastră?
Aurelian Iulius Șuță: Gândindu-mă la ceea ce au suferit alții nu aș putea spune că am avut chiar de suferit. Am avut câteva întâmplări ca o consecință a satirilor mele, dar mi se par doar amuzante.
Reporter: E vorba de oameni care nu aveau dezvoltat simțul umorului?
Aurelian Iulius Șuță: Nu întotdeauna ai o replică veselă din partea unui subiect pe care l-ai tratat umoristic, dar consecințe consistente nu am pățit.
Reporter: A fost greu să vă dezvoltați ca artist în perioada în care ați lucrat în cadrul Poliției?
Aurelian Iulius Șuță: Nu a fost greu. Eu am avut pretenția că sunt un om serios și obligațiile deontologice au însemnat pentru mine o datorie și am respectat întru totul aceste obligații pentru că nu este întocmai în regulă să critici locul unde muncești.
Și acum am anumite rețineri cu privire la camarazii mei, deși subiectele sunt inepuizabile în poliția română, în cea locală și în societate, dar am rețineri din prietenie cu cei cu care odată am mâncat o pâine mai dulce sau mai amară, dar asta nu mă va împiedica și voi fi puțin mai milos.
