Larisa Cârlugea, o tânără muncitoare și talentată din orașul Rovinari, se află la început de drum în domeniul muzical. Cu aspirații mari pentru viitor, adolescenta scrie și proză. Profesorii de limba și literatura română, care i-au citit textele, spun că eleva în vârstă de 15 ani are talent. „Țin minte că de la o vârstă fragedă îmi plăcea să descriu tablouri din natură și eram atât de fericită și mândră că doamnei mele profesoare îi plăcuse compunerea la care muncisem destul de mult! Atunci mi-am dat seama că hârtia și pixul sunt două minunății pe care Dumnezeu le-a transformat în două mijloace prin care noi, oamenii de rând, putem să transmitem anumite sentimente”, spune adolescenta din Rovinari, care zilele acestea a susținut simulările la evaluarea națională. Larisa este eleva solistei Emilia Drăgotoiu Nanu, profesor de canto-popular la Rovinari. „Larisa este un copil de o rară sensibilitate! Pune suflet în tot ce face, când cântă transmite atâta emoție, încât am discutat cu ea despre posibilitatea de a urma, în viitor, o facultate în domeniul actoriei sau teatrului. Este foarte talentată”, a spus Emilia Drăgotoiu-Nanu, îndrăgita interpretă de muzică populară.
Reporter: Larisa, pe lângă pasiunea înflăcărată pentru muzica populară, scrii proză! Când ai început să faci acest lucru?
Larisa Cârlugea: Scriu din clasa a V-a. Îmi place foarte mult să compun, să îmi imaginez anumite întâmplări, să creez, să fac oamenii să simtă exact ceea ce vreau să transmit, iar zâmbetul lor atunci când citesc respectivul text, fac miliarde de cuvinte de laudă pe care ar putea să mi le adreseze!
Rep.: Mai ții minte ce titlu și ce subiect avea primul text?
L.C.: Țin minte că de la o vârstă fragedă îmi plăcea să descriu tablouri din natură și eram atât de fericită și mândră că doamnei mele profesoare îi plăcuse compunerea la care muncisem destul de mult! Atunci mi-am dat seama că hârtia și pixul sunt două minunății pe care Dumnezeu le-a transformat în două mijloace prin care noi, oamenii de rând, putem să transmitem anumite sentimente.
Rep.: Ce te-a motivat să scrii proză? În ce categorie încadrezi textele tale?
L.C.: Am făcut foarte multe compuneri, cred că așa începe totul atunci când vrei să scrii proză. Am scris despre diverse anotimpuri, apoi despre întâmplări, am creat personaje, am dat viață anumitor obiecte prin scris, ca să zic așa. De asemenea, am caracterizat atât raiul muzicii, cât și raiul scrisului, care pot să spun că mi-au dat curajul să urmez această pasiune și, uneori, când prind o firimitură din prețiosul timp, scriu foarte mult despre orice și îmi dau frâu liber imaginației. Acum, după ce mi-am mai maturizat gândirea, am început să fac diferite texte despre lucruri serioase, despre problemele pe care orice om le întâmpină în viață, despre onestitatea pe care trebuie să o purtăm în inima noastră, despre cât de dureros este să pierzi anumite persoane care ți-au fost alături în tainele copilăriei, dar nu în ultimul rând, despre altarul muzical care mi-a dat speranța să fac orice cu suflet și din plăcere.
Rep.: Cine ți-a confirmat că ai talent la scris?
L.C.: Sunt elevă în clasa a VIII-a, iar compunerea de la ultimul subiect de examen nu este atât de diferită față de anumite texte pe care le mai lucrez acasă… am prezentat amumite compuneri doamnei mele de limba și literatura română și mi-a lăudat foarte mult imaginația, spunându-mi că la examen nu va trebui să îmi fac griji, deoarece pot să iau lejer punctajul maxim. (…) Citesc mult în timpul liber ca să îmi îmbunătățesc tehnica, imaginația să mi se dezvolte și mai mult. Este minunată lumea cărților!
Rep.: Ai participat la concursuri de creație? Ai premii la activ?
L.C.: Deocamdată nu am participat la niciun concurs de creație, dar va fi o idee foarte bună pe timpul vacanței când am destul timp, iar gândirea îmi va fi din ce în ce mai caldă, ca să spun așa și concursurile vor fi destul de multe, iar rezultatele sper să fie pe măsură.
Rep.: Ai publicat din textele tale?
L.C.: Nu am publicat niciun text până acum, mă gândisem într-un timp să îmi creez o pagină de blog scriindu-mi toate părerile și așteptând ca cititorii să îmi spună ce cred, prin comentarii. Am amânat acest plan, m-am gândit că trebuie să cresc mai mare, să trec la liceu, să culeg misterele adolescenței, iar după să mă ocup și de acest aspect.
Rep.: La ce liceu vrei să studiezi? Te-ai gândit și la facultate?
L.C.: Liceul pe care îl voi urma va depinde de notele de la examen. Vreau să urmez un liceu bun. Mă gândesc la un profil precum ar fi științe sociale sau filologie, dar nu știu ce îmi va rezerva viitorul, așa că încerc să mă bucur de prezent și să mă gândesc bine deoarece de acest liceu va depinde și calea mea spre un viitor mai bun.
Rep.: De ce crezi că ți s-ar potrivi actoria (dna. Emilia mi-a spus că ești extraordinar de expresivă și pui suflet când cânți, ea considerând că ar fi o idee bună teatrul sau actoria)?
L.C.: Presupun că actoria se împletește cu cele două pasiuni ale mele: scrisul și muzica. Simt că muzica se îmbină perfect cu actoria, asta făcându-ne să ne transpunem în acele stări pe care melodia o cere, iar duioșia pe care o are cântărețul în glas, trebuie să pătrundă în inima ascultătorului, iar mesajul cântecului trebuie să fie prezent și pe chipul interpretului. Asta încerc eu să fac când sunt pe scenă!
Rep.: Cum îți împarți timpul între muzică, scris și școală?
L.C.: Ținând cont că fac ceea ce îmi place, iar părinții sunt de acord cu orice activitate pe care o întreprind, îmi este destul de ușor să fac aceste trei lucruri. Și școala este destul de importantă și știu că este pe primul loc în mintea mea, dar sufletul meu iubește muzica și starea de bine pe care ți-o dă aceasta, iar scrisul este și el o cale destul de bună de a mă face să zâmbesc și de a mă face să trăiesc fiecare moment, fie el bun sau rău.
Mai jos vă prezentăm un text scris de adolescenta Larisa Cârlugea, elevă la Școala Gimnazială Nr. 1 din Rovinari!
Despre copilărie și adolescență
De Larisa Cârlugea
După părerea mea, noi, oamenii, trecem prin niște perioade extraordinare de-a lungul existenței: ne naștem, ne trăim copilăria trecând după aceea în minunata adolescență, apoi, mai târziu, la tinerețe, ne facem o familie și apoi trăim fericiți până la adânci bătrâneți…
Vreau să vorbesc despre trecerea mea din copilărie la adolescență. De mică, am făcut ce îmi plăcea, am cântat, am dansat, am scris, mi-am petrecut cele mai frumoase momente alături de familia mea care, pentru mine, este icoana vieții la care trebuie să mă închin mereu… Copilăria pentru mine a fost cel mai minunat dar pe care mi l-a lăsat Dumnezeu. Uneori, nici nu știu cum să îi mulțumesc pentru tot ce face pentru mine și pentru familia mea. În această copilărie pe care am trăit-o, a existat și sora mea mai mare, care a avut un important rol în educația mea, în cei șapte ani de acasă pe care îi port cu mare grijă și responsabilitate peste tot. Ea este lumina minții mele. Dacă nu ar fi fost ea, sufletul meu până acum era deja pierdut în deciziile anumitor situații. Părinții mei au avut menirea să îmi dea încrederea în mine, să îmi spună ce este bine și ce este rău, să asiste la tot ce fac eu, să îmi ierte toate greșelile pe care le-am făcut și să își deschidă inima pentru ca eu să pătrund cu adevărat acolo. Doamna Emilia Drăgotoiu Nanu este gingașa făptură care și-a pus o amprentă foarte profundă în mintea și în sufletul meu. Iubesc când este mândră de mine. O pup, o iau în brațe, este cea de-a doua mamă! Iar dumneaei a ținut cont să îmi formeze o cale spre muzică și să nu uit niciodată să pun suflet în tot ceea ce fac…
În clasa a VII-a am observat că jocurile pe care le practicam în copilărie nu mă mai înveseleau atât de mult, așa că am început să fac alte activități care au contribuit la maturizarea mea mintală. Am început să scriu despre anumite probleme ale vieții și aceste lucruri mă fascinau extrem de mult. Prin cântec îmi exprim diverse stări, gânduri și sentimente, iar prin scris diverse idei. Mă bucur enorm că familia mea este extrem de mândră de mine, profesorii și ei sunt uimiți de gândirea mea la aproape 15 ani și asta mă face să fiu sigură pe mine și să îndrăgesc tot ce este în jurul meu….
1 Comment