În zona de nord a Gorjului, printre localitățile în care au avut loc acțiuni militare de amploare desfășurate în timpul Primului Război Mondial, în perioada octombrie-noiembrie 1916, se numără comuna Sâmbotin.
În curtea școlii gimnaziale de aici, mărturie a luptelor și jertfei locuitorilor în timpul Primului Război Mondial, stă un monument cu o cruce de mari dimensiuni, ridicat în anul 1932 de către Societatea Cultul Eroilor, Comitetul Central București, cu sprijinul locotenentului Dumitru C. Lupulescu, fiu al comunei Sâmbotin, împreună cu fratele său, studentul Ion Lupulescu. Astăzi, cele câteva zeci de nume ale eroilor înscrise pe acest monument cu greu pot fi citite, fiind nevoie de o restaurare urgentă. Alături se află o Placă pe care se află numele a 30 de eroi căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, doi invalizi și un prizonier de război, fiind ridicată de Nicolae I. Oprișescu, veteran de război.
Șase soldați germani își duc somnul de veci în cimitir
În incinta cimitirului de la Sâmbotin se găsesc și astăzi, după mai bine de un secol, două însemne de căpătâi, gropi comune, cu câte doi soldați germani din timpul Primul Război Mondial. Oamenii locului spun că în cimitir au fost îngropați în total un număr de șase soldați germani, mărturie stând două paftale militare și epoleții identificați într-una din aceste gropi. În interiorul bisericii, în partea stângă a naosului se află o inscripție scrisă în timpul Primului Război Mondial de către caporalul Gheorghe F. Tivig din comuna Frâncești, Gorj: „Eu am fost cel dintâi în această sfântă Biserică și am găsit-o plină de răniți, stropită cu sânge dintre care era și germani, împreună cu doctorul Ciopală. Am înmormântat doi germani aici în această comună”.
În altarul bisericii se găsesc și mai multe urme de gloanțe, mărturie a urgiei ce s-a revărsat asupra satului în toamna anului 1916, sub care se află inscripția: „Amintiri ale Războiului de Reîntregire a Neamului Românesc. 1916-1918. Doamne Dumnezeul Puterilor! Fericit este Neamul ce nădăjduieste în Tine!” (T. Șerbănescu, 1939).
