Această imagine, ai cărei protagoniști sunt niște elevi ai liceului Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, a fost surprinsă în perioada comunistă, în zona Lainici, la data de 11 octombrie, 1959. În acele vremuri elevii erau obișnuiți cu practica agricolă care, după câteva ore de muncă, devenea, inevitabil, obositoare.
Tinerii din imagine erau transportați cu un camion românesc „SR 101” către locul în care aveau să planteze brazi, după cum povestește Ion Țîrlea, cercetător al istoriei locale și deținătorul comunității online Târgu Jiu Odinioară, acolo unde a fost postată imaginea.
„Elevi ai liceului Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, la practică agricolă…”
„Elevi ai liceului Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, la practică agricolă, în zona Lainici, la plantat de brazi, în ziua de 11 octombrie 1959. Transportul se realiza cu primele camioane românești “SR 101”, fabricate la uzina Steagul Roșu din Brașov. Mulțumiri doamnei Adina Puianu Jianu, sursa acestei imagini și fiica domnului profesor Adrian Puianu, unul dintre elevii prezenți în fotografie.”, precizează Ion Țîrlea.
La începutul anului școlar, elevii erau obligați să muncească pe câmp, practică ce putea deveni o adevărată corvoadă pentru tinerii care de-abia așteptau pauza de masă, atunci când reușeau să mai și strecoare câte o sticluță de vișinată sau vin.
Practica agricolă la început de an școlar, era un fapt obișnuit al perioadei comuniste.
Practica agricolă la început de an școlar, era un fapt obișnuit al perioadei comuniste. Plecarea se făcea din curtea școlii, de unde eram îmbarcați în autobuze, iar la locul de muncă, de pe o tarla pe alta, eram transportați, asemănător imaginii de mai sus, în remorcă tractorului. Dacă unii dintre noi aveau norocul să meargă la cules de mere sau de struguri, alții ajungeau la recoltat de cartofi, porumb sau, așa cum am menționat anterior, la plantat de brazi. În prima zi lucrurile puteau fi interesante, ulterior intervenea însă oboseala și totul se transforma într-o mare corvoadă.
Amintirile frumoase din timpul practicii, în general se rezumă doar la pauza de masă. Atunci ne strângeam grupuri, grupuri, ne așezam pe iarbă și scoteam pachetele cu mâncare aduse de acasă. În timpul liceului, în cazul grupurilor de băieți, adeseori, își făcea apariția, camuflată într-o pungă, și câte o sticluță de “parfum”, adică vreun clondir de vișinată, sau o sticlă de vin, care neîndestulătoare, se volatiliza în ritm alert pe gâtlejurile noastre prăfuite și însetate. Apetitul pentru o “fărâmă” de alcool nu era nici pe departe o dependență, ci mai mult un teribilism specific adolescenței.
„Introducerea băuturilor nu era o problema, controlul corporal, se făcea doar la plecare, ca nu cumva să sabotăm producțiile record ale epocii de aur, ascunzând doi cartofi în porhart sau umplând sticla pentru apă cu boabele curățate de pe câțiva știuleți de porumb.”, se arată în descrierea imaginii distribuită de Ion Țîrlea.
