O întoarcere în timp printr-o fotografie surprinsă în anii ’70, într-o grădiniță din orașul Târgu Jiu, ne poartă pe drumurile nostalgiei. Vedem copilărie, puritate, inocență și, cel mai important, timpul nemilos care trece prea repede, transformând copii în oameni mari și oameni mari în legende. Timpul pe care îl prețuim atunci când, poate, e prea târziu, curge și se scurge neîntrerupt, lăsându-ne amintiri viu colorate într-o viață alb-negru.
Imaginea în care copiii sunt îndrumați cu grijă și răbdare de către educatoarea lor nu lasă loc de interpretări. Educatorul, de altfel, fiind primul care modelează educația copiilor, are același rol în prezent, ca și în trecut, în timpul regimului comunist, chiar dacă viața era mult mai simplă. Gorjeanul Jean Cernițoiu, deținătorul acestei fotografii, ne scrie în descrierea acesteia următoarele:
„Un fragment de început de viață, cu o doză mică de nostalgie pentru unii dintre noi, o fărâmă de copilărie din perioada grădiniței, prima noastră instituție formatoare. Această fotografie propagandistică, uşor cosmetizată, dar emoționantă, surprinde o bucățică de viață autentică a copiilor de grădiniță din timpul regimului comunist.
Forța aparatului de fotografiat, surprinde nu numai expresia de gingăşie a grădinarilor, dar si măruntele detalii ale existenței cotidiene din anii ’70. Pe măsuța de lucru, revedem primele jucării din cauciuc colorat. Pe raft, putem identifica pe rățoiul marinar din cauciuc cu fluierici şi, alăturat, iepuraşul transparent cu bomboane mărunte şi colorate. Nu lipseşte din cadru tovarăşa educatoare de grupă, tovarăşa cea protectoare şi tandră. Drumul către ea, ce l-am face înapoi!”
