Aurelian Andronie, în vârstă de 56 de ani, preot retras din activitate din satul Pârâul Boia, comuna Jupânești, este îndrăgostit de pictură. Acesta a realizat peste o mie de icoane, la care se adaugă numeroase peisaje, portrete și lucrări de alt gen.
A început să realizeze icoane atunci când a venit preot în satul Pârâul Boia, pentru că aici există obiceiul așezării de icoane la un izvor, fântână sau trecere.
„Când am venit ca preot în acestă localitate, am găsit obiceiul ca la izvor sau la o punte să se pune icoană în semn de pomenire pentru o persoană decedată. Aveam o înclinație către desen, dar nu aveam exercițiu. Creionam, dar nu știam să combin culorile“, ne relatează Aurelian Andronie.
Părintele ne explică faptul că icoanele erau puse în locuri bine alese, de care oamenii aveau mare nevoie. „La icoanele care se așează lângă un izvor, o apă sau o fântână se menționează numele persoanei decedate. Același lucru se face și la icoanele care se pun la o punte sau trecere. Pe acolo trec multe persoane și este un loc importante. Icoanele se pun în niște locuri necesare. Oamenii se duc la terenurile pe care le au și sunt nevoiți să treacă peste un ogășel sau să bea apă. Atunci, credinciosul se închină și îl pomenește pe cel care a părăsit această lume și este menționat pe icoană“.
A pictat peste o mie de icoane
Părintele care trăiește în satul Pârâul Boia a realizat peste o mie de icoane. Lucrează și acum și spune că mâna încă îl mai ajută. Etapele de realizare a unei icoane se derulează pe parcursul mai multor zile:
„La icoane e depășită mia demult. Am făcut și multe icoane de interior pentru biserici. Am încercat mereu să ridic ștacheta cât am putut. E loc și de mai bine. Nu se poate lucra consecutiv la o icoană. Trebuie parcurse mai multe etape. Înainte se șlefuiește foarte bine lemnul, după care se grunduiește și se lasă să se usuce. Folosesc apoi pudră de cărbune, creionez și aplic culoarea. Se lasă să se usuce, pentru a aplica apoi o altă culoare. Încă nu îmi tremură mâna. De exemplu, eu semicercul îl dau cu mâna, nu cu compasul“.
A refăcut pictura de pe pereții bisericilor
Părintele Andronie a învățat să restaureze și pictura de pe pereții bisericilor. Își aduce aminte că a fost îndemnat să facă acest lucru de către un fost părinte protopop de la Târgu Cărbunești: „Când am ieșit preot, în anul 1975, s-a refăcut biserica de la Târgu Cărbunești, iar părintele protopop m-a îndemnat să lucrez și eu alături de pictorul autorizat. M-am dus dus și am lucrat trei luni. Nu prea m-a lăsat să văd cum se face nuanța. Este o tendință de apărare a secretelor meseriei. Am mai furat câte ceva. Tot încercând să obțin nuanțe de culori am reușit. Am spălat apoi pictura de la biserica la care slujeam și în timp am mai căpătat experiență“.
