Trăieşte într-o lume a oamenilor bogaţi, însă faima şi banii nu au schimbat-o! Dragostea de locul în care s-a născut şi a evoluat ca om o face întotdeauna să îşi aducă aminte cu nostalgie de familie şi copilărie. Casiana Fometescu, fiica unui doctor din Târgu-Jiu, este exemplul femeii de succes, dar care a rămas modestă în pofida statutului pe care l-a obţinut prin muncă şi ambiţie. Aceasta este prima femeie fondator al unui brand pe probleme legate de emisiile de gaze, energie regenerabilă şi proiecte de eficienţă energetică prin valorificarea reducerilor de CO2 în certificate de carbon voluntare, din România. Povestea sa a început la Târgu-Jiu, unde a absolvit Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu”, iar viaţa i-a pus în mâini pensula şi pânza, pentru ca gorjeanca să picteze cel mai frumos tablou al unei cariere strălucite.
Nu a renunţat la visul său
Casiana Fometescu şi-a dorit să studieze în străinătate, însă circumstanţele au făcut ca aceasta să urmeze Academia de Studii Economice din Bucureşti, iar mai târziu, pentru că nu a renunţat la visul său de a studia şi peste hotare, a fost absolventă a Colegiului Europei din Brugge, Belgia, unde a primit şi titlul de „Cetăţean de Onoare”. Ulterior, a ajuns doctor în ştiinţe economice. Apoi, drumul său în viaţă a dus-o uşor către ceea ce avea să devină o carieră de succes care o împlineşte sufleteşte.
Reporter: Cum a venit această idee de a dezvolta o afacere în domeniul emisiilor de CO2?
Casiana Fometescu: Am lucrat la o firmă specializată pe emisii de CO2, am lucrat pe partea externă, şi am căpătat experienţă în domeniul emisiilor de gaze cu efect de seră. După câțiva ani, desprinderea mea de ei a devenit inerentă și mi-am deschis propria afacere. Carbon Expert este un brand personal, eu sunt consultant independent şi lucrez pentru mai multe companii, destul de multe din afară, care vor să intre pe piaţa de CO2 din România. De asemenea, reprezint în România un mare grup de firme elvețian, Allcot Group, ce acționează mai ales pe piața voluntară a emisiilor de carbon.
Rep.: Ce presupune această muncă de consultant?
C.F: Domeniul este destul de complex pentru cineva care vine din afara lui. Clienţii pe care îi avem sunt atât din domeniul reglementat de Comisia Europeană de la Bruxelles. Mai precis, România are un nivel maxim de emisii de poluare şi a obligat firmele mari poluatoare să îşi limiteze emisiile de CO2. Aceasta este o latură. Mai este şi latura implicării în mod voluntar în sectorul acesta, adică fiecare individ, fiecare companie își dorește să contribuie, în mod voluntar la un mediu mai curat, doresc să limiteze emisiile de CO2 prin reducerea consumului de energie sau gaze, prin anumite acţiuni pe care le fac, fără a fi obligați legislativ. Rolul meu este de a-i ajuta în ambele părţi. Clienţii mei sunt firme mari din exterior care, fie vor să intre pe piaţa românească, fie certifică anumiți clienți din România, dar și companii din țară din domeniul reciclării, producției sau alte sectoare de activitate.
Rep.: Cum vă văd străinii, mai ales că în acest domeniu există oameni care consideră că femeile nu sunt suficient pregătite?
C.F: M-am plimbat mult ce-i drept, iar eu întotdeuna îmbin utilul cu plăcutul, nu mă las absorbită în totalitate de profesional sau invers. Am fost la Summit-urile pentru schimbări climatice de şapte ani încoace, inclusiv în ţări precum Africa de Sudsau Qatar. Profesional, ca şi femeie, nu am simţit nicio discriminare, este adevărat că piaţa de CO 2 este dominată de bărbaţi, însă avem şi femei şi, mai ales în Vest, este ceva normal. În România, poate este mai greu, dar nu am întâlnit probleme din acest punct de vedere.
Rep.: Consideraţi că drumul dumneavoastră în acest domeniu se datorează şi faptului că aţi ales să studiaţi în alt oraş şi nu la Târgu-Jiu?
C.F: Am studiat la Târgu-Jiu până în clasa a XII-a. Apoi m-am desprins, însă bazele acolo au fost puse şi educaţia pe care am primit-o până în clasa a XII-a constituie cea mare contribuţie. Este adevărat că mi-am dorit să studiez în străinătate, a fost unul din ţelurile mele pe care l-am urmat în facultate. Am făcut ASE la Bucureşti, dar mijloacele financiare, era normal ca venind dintr-o familie din Târgu-Jiu să nu îţi permiţi să te duci să faci un masterat în străinătate şi, drept urmare, am căutat o bursă. În timpul facultăţii, am aplicat la foarte multe burse, nu am reuşit pentru că toate erau făcute să se dea acolo unde trebuia să se dea şi, după ce mi-am terminat un masterat în Bucureşti mi-am luat o bursă, dar am aplicat direct la Bruxelles şi belgienii au fost cei care au făcut interviurile şi selecţia. Oarecum, mi s-a confirmat faptul că în România, selecţia era făcută într-un mod arbitrar. Am studiat la Brugge, la Colegiul Europei. Este o instituţie care îți formează nu doar educaţia, ci îţi oferă o perspectivă de viaţă din punct de vedere social, pentru că sunt studenţi din toate ţările Europei. Şi, evident, asta m-a ajutat în viaţa profesională.
Rep.: Putem să spunem că domeniul în care lucraţi este unul al oamenilor bogaţi?
C.F: Să spunem că da! Este un domeniu puţin accesibil oamenilor săraci, să spunem aşa.
„Banii nu reprezintă totul, valorile contează”
Rep.: Ce vă mai doriţi din punct de vedere profesional, dar şi personal?
C.F: Din punct de vedere profesional, îmi doresc să crească parteneriatul meu cu fima elveţiană pe partea de reducere voluntară de emisii şi de implicare a fiecăruia dintre noi. Pe parte personală, am o familie foarte frumoasă, cu un soţ care mă iubeşte şi doi copii, de 7 şi 10 ani. Îmi doresc pentru ei, mai ales, pentru că familial sunt împlinită. Aş vrea ca tânăra generaţie să înţeleagă că banii nu reprezintă totul şi că în viaţă, valorile contează.
Rep.: Soţul lucrează în acelaşi domeniu?
C.F: Nu, soţul nu lucrează în acest domeniu, însă m-a susţinut în momentul în care am hotărât să devin independentă din punct de vedere profesional. Mă susţine în continuare pentru că nu aş reuşi să fac faţă dacă nu ar fi alături de mine. Mă ajută foarte mult pe parte administrativă.
„Dacă eşti fericit în fiecare moment al zilei, asta contează cel mai mult”
Deşi este o femeie împlinită personal şi profesional, dacă ar fi ales să rămână în oraşul în care s-a născut, Casiana ar fi optat să îşi dezvolte calităţile artistice. Aceasta consideră că un job care te implică emoţional te poate face mult mai fericit.
Rep.: Aş vrea să facem un mic exerciţiu de imaginaţie şi să îmi spuneţi cum credeţi că ar fi fost viaţa dumneavoastră dacă rămâneaţi să studiaţi la Târgu-Jiu?
C.F: Probabil urma să studiez la Universitatea „ Constantin Brâncuşi”, care este singura facultate de acolo. Viziunea mea de acum este diferită faţă de ceea ce cred că s-ar fi întâmplat dacă rămâneam acolo. Acum am o altă perspectivă a vieţii faţă de momentul când am terminat facultatea. Atunci îmi doream să mă realizez profesional, ceea ce am şi făcut. Însă, după ce faci acest lucru îţi dai seama că nu doar realizarea profesională este importantă, cum te raportezi la viaţă este cel mai important. Dacă eşti fericit în fiecare moment al zilei, asta contează cel mai mult, relaţia ta cu Dumnezeu, credinţa. Mi s-a schimbat viziunea. Acum, dacă aş fi terminat Facultatea la Universitatea „Constantin Brâncuşi”, nu cred că aş fi ales domeniul real, economic, aşa cum am ales. Cred că mi-aş lăsa alte pasiuni artistice să se dezvolte. Lucrurile care te implică emoţional te fac mult mai fericit, iar un exemplu în acest sens este, pentru mine, tatăl meu. Eu îmi învăţ copiii să îşi urmeze pasiunile. Dacă le place actoria, foarte bine, îi susţin.
Rep.:Vă împlineşte sufleteşte job-ul pe care îl aveţi?
C.F: Când am terminat facultatea mi-am pus întrebarea dacă vreau să lucrez pentru o corporaţie sau să lucrez pe cont propriu. Normal că ţi se pare dificil pe cont propriu, am început împreună cu soţul meu cu o agenţie de turism care este încă în Bucureşti în Piaţa Universităţii, dar m-am desprins pentru că am vrut o viaţă familială liniştită, nu voiam să vorbesc în familie toate probleme de la serviciu. M-am specializat pe ceva pe nişă, ceea ce mă satisface foarte mult din punct de vedere profesional pentru că aduc noutățile în domeniu, ceea ce se întâmplă în Vest, în România.
A visat să devină balerină
Un gând îi aduce nostalgie şi, totodată, zâmbetul pe faţă. Şi-ar fi dorit să devină balerină, dar soarta s-a împotrivit într-un fel. Şi poate că a ştiut de ce!
Rep.: Când eraţi copil ce visaţi să ajungeţi?
C.F.: Balerină îmi doream să fiu, dar fiind în Târgu-Jiu nu am avut o relaţie foarte bună cu profesoara, mi-a tras o palmă şi am plecat. Mi-am spus: „Nu mă bat părinţii mei şi mă bate profesoara de balet, nu mă mai duc”, deşi îmi plăcea foarte mult.
„Profesia ţine o viaţă şi trebuie să o faci cu pasiune şi dragoste”
Fericirea şi împlinirea sufletească sunt tot ce contează când vine vorba de alegerea carierei, aşa se face că a noastră gorjeancă le oferă tinerilor un sfat demn de urmat.
Rep.: Ce sfaturi le daţi tinerilor atunci când vine vorba de carieră?
C.F.: Să îşi urmeze pasiunile, este un moment foarte greu când trebuie să te decizi ce carieră trebuie să urmezi în viaţă şi la vârsta respectivă este foarte greu. Tu vrei ceva, părinţii zic altceva, dar nici tu nu ai idee exact ce vrei. Din punctul meu de vedere, tinerii trebuie să îşi urmeze talentul şi să facă în viaţă exact ceea ce le place să facă. Profesia ţine o viaţă şi trebuie să o faci cu pasiune şi dragoste.
Rep.: În altă ordine de idei, s-a zvonit că aţi fost iubita lui Răzvan Munteanu. Cât este adevăr?
C.F.: Aşa se spune? Am fost colegă de clasă cu Răzvan, am fost într-o relaţie foarte bună, dar mai mult de prietenie nu s-a întâmplat nimic. El era un băiat foarte inteligent, drept pentru care ne simpatizam reciproc, dar nu a fost cazul de o relaţie de iubire.
„Târgu-Jiul este locul meu de suflet”
Şi cum un vechi proverb spune că „sângele apă nu se face”, la fel este şi cu dragostea de meleagurile unde te-ai născut şi ai crescut. Anii copilăriei nu se uită niciodată, dar nici momentele frumoase care ţi-au marcat existenţa în adolescenţă.
Rep.: Ce simţiţi atunci când auziţi de oraşul Târgu-Jiu?
C.F: Târgu-Jiul înseamnă pentru mine locul meu de suflet, unde mă întorc mereu cu drag, mai ales că îmi regăsesc familia, părinţii mei încă sunt acolo. Când aud Târgu-Jiu, mă gândesc la copilăria mea foarte frumoasă, pe care mi-aş dori să o aibă şi copiii de acum, dar îmi dau seama că acum, natură înseamnă mai puţin pentru copii și tineri, generaţiile se schimbă şi tehnologia îi acaparează. Oraşul în care m-am născut este un loc minunat cu oameni minunaţi.
