În an centenar, Opera Națională București găzduiește Expoziția „Noir 22” a tinerei pictoriție Emilia Marinescu. Vernisajul expoziției va avea loc marți, 17 mai 2022, ora 17:00, în Foaierul Operei Naționale București. Expoziția este deschisă publicului larg în perioada 17 mai – 30 mai 2022, la Opera Naţională București. Accesul la expoziție se realizează la spectacolele din repertoriu sau în cadrul tururilor ghidate. Pentru programare tur ghidat este necasar să trimiteți un mail la [email protected]
Negrul care nu este negru, compoziţii reale sau imaginare, lumini şi umbre, totul este un univers cromatic. Culoarea acromatică dominantă este prima culoare folosită de artisti în picturile rupestre neolitice. Luna mai este denumită popular „florar” gazda aromelor, a culorilor, a renaşterii.
Simbol al vieţii şi al morţii, al bucuriei şi al tristeţii, florile ne însoţesc pretutindeni. Este un element mistic călăuzitor, căruia nu-i conştientizăm importanţa decât prin asocierea sa cu spațiul sacru sau profan. Iată cum floarea- personaj principal în compoziţiile Emiliei Marinescu are atribute individuale şi defineşte simultan dualitatea extremelor. Scenografia contrastelor este definită vizual în această gradină personificată şi identificată în cele 22 de tablouri ale seriei „Noir”.
Tânăra artistă Emilia Marinescu deţine o formaţie educaţională complexă, asemănătoare vechilor şi renumitelor şcoli româneşti interbelice: studii complete în domeniul juridic, cel economic şi al artelor plastice, de altfel marea ei pasiune.
În pictura de şevalet s-a instruit cu doi mari maeştri ai artei şi pedagogiei artistice vizuale contemporane, Vladimir Zamfirescu şi Horea Paştina, în principiu foarte diferiţi ca viziune plastică, venind din cele două principale direcţii ale învăţământului de artă bucureştean – Corneliu Baba, respectiv Alexandru Ciucurencu.
Artista a ştiut, cu înţelepciune şi răbdare, să deducă şi să adopte de la fiecare ceea ce era mai valoros şi, până la urmă, ceea ce i s-a potrivit cel mai mult, îmbinând tipurile de învăţătură în folosul creaţiei pe care o practică.
Emilia Marinescu s-a dedicat unei direcţii ale plasticii post-moderne dintre cele mai riscante, şi anume reprezentarea de tip figurativ, acolo unde e nevoie de mult studiu, al desenului, al culorii şi al exerciţiului zilnic.
