Eroul jandarm Aurelian Calotă, din localitatea gorjeană Brătuia, s-a stins din viață duminică, 11 martie, cu doar o zi înainte de a împlini vârsta de 93 de ani. A murit după numai un an de când femeia de care a fost îndrăgostit toată viața, Elena, cu care a trăit timp de peste 70 de ani, a murit. Apropiații familiei spun că bătrânul suferea enorm, iar dorul de femeia vieții lui i-a grăbit sfârșitul.
Aurelian Calotă nu suferea de vreo boală. Dorul față de ființa iubită care a murit în urmă cu un an l-a afectat foarte mult. A fost găsit fără suflare în camera lui. Eroul jandarm a murit în somn.
Lt. col. (r) Aurelian Calotă s-a născut în 12 martie 1925 în Brătuia. A fost absolvent al școlii primare din localitate și, ulterior, a Școlii de Subofițeri Jandarmi Drăgășani, promoția 1943-1944, desfășurându-și activitatea într-o unitate de jandarmi din Timișoara. Ulterior, a lucrat contabil la Baza de Aprovizionare Tg-Jiu.
Aurelian și Elena se cunoșteau încă de la școală, pentru că au fost colegi. Dragostea lor a fost așa de puternică încât au dorit să se căsătorească înainte de vârsta minimă legală din perioada respectivă. Astfel, pentru a-și uni destinele au avut nevoie de o dispensă regală. „O știu de mic copil pe Lenuța! Am fost la școală împreună. La 21 de ani ne-am căsătorit și am avut nevoie de dispensă regală ca să ne lase, pentru că eram prea mici de ani! Așa de mult ar trebui să dureze căsniciile și azi”, mai spunea Aurelian.
„Am avut o viață foarte frumoasă, nu frumoasă!”
Au făcut nunta în anul 1946. Amândoi au fost îmbrăcați în costume populare. „Nu era ca acuma cu rochie albă. Am fost îmbrăcată în costum popular, la fel ca și Aurică. A fost frumos! Am avut trăsuri, cai, așa cum se făcea pe vremea aia!”, mai povestea în urmă cu doi ani Elena Calotă.
„Avem 70 de ani de când suntem împreună! Suntem așa de la vârsta de 21 de ani. Am avut o viață foarte frumoasă, nu frumoasă!”, povestea în anul 2016 Elena Calotă.
A fugit de acasă ca să se înroleze
Aurelian Calotă și-a dorit foarte mult să îmbrace haina militară, iar la vârsta de 17 ani a fugit de acasă, pentru că tatăl său nu-l lăsa să meargă în armată.
„Eu doar asta visam! Am plecat cu niște tineri din sat de aici și am ajuns la Timișoara. Acolo era armată. Eram un copil, dar am știut că asta vreau. Tata nu a vrut să mă lase, el fusese primar al comunei Brătuia și spunea că doar săracii merg în armată! Eu aveam situație acasă, de aia nu mă lăsa să plec”, a povestit jandarmul veteranul de război. În timpul cât a fost militar, și-a continuat studiile și a absolvit și un liceu.
A fost împușcat în picior
Ca să poată să rămână în armată, a susținut admiterea la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani, promoția 1943-1944, apoi a plecat pe front, ca să-și ajute țara. A fost rănit și s-a întors acasă. „Am plecat la război, pe front, pentru că am vrut. Ne-au trimis pe front. Am văzut orori, am tras ca să ne apărăm. La un moment dat, m-au împușcat în picior și m-au trimis acasă. Am venit acasă, la Brătuia, rănit. Am avut noroc atunci“, a mai relatat jandarmul erou în urmă cu doi ani.
A lucrat ani de zile în cadrul Jandarmeriei și când s-au făcut restructurări, s-a angajat la baza de aprovizionare din municipiul Târgu Jiu, unde a fost contabil.