Ionuț Duiu este elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” și este pasionat de tot ceea ce înseamnă tehnologie. Încă din copilărie a început să-l pasioneze acest domeniu de când părinții să i-au cumpărat primul calculator. Pentru a înțelege mai bine lumea tehnologiei, Ionuț a început să studieze programare după terminarea clasei a VIII-a. „Ceea ce mă fascinează cel mai mult la tehnologie este că niciodată nu poți să știi ce va apărea peste o luna și nicio idee nu este imposibil de pus în practică dacă îți dorești cu adevărat.”, spune Ionuț Duiu în interviul acordat Revistei Cult-ura. Este co-lider al echipei de robotică Technogods, echipă pe care o consideră o a doua familie, alături de ei participând la semifinalele etapei internaționale ale concursului de robotică, competiție jucată în Statele Unite ale Americii. Își dorește să urmeze Facultatea de Automatică și Calculatoare din București sau Cluj, să devină programator și să își deschidă o afacere în România.
Reporter: Cum este viața de licean și care sunt provocările pe care le întâmpini?
Ionuț Duiu: Din perspectiva mea, cei doi ani de liceu au fost printre cei mai frumoși din viață pentru că în această perioadă am evoluat și m-am distrat cel mai mult. Fiecare zi reprezintă pentru mine o nouă provocare și încerc să profit cât mai mult de ea, dar cea mai mare a fost cu siguranță cea de a fi lider în echipa Technogods.
Reporter: Care este rolul educației primite în școală din perpectiva ta?
Ionuț D.: Rolul educației primite în școală este, sau ar trebui să fie, de a te ajuta sa te cunoști pe tine, să-ți arate drumul în viață, însă, din păcate, cred că la noi accentul este pus pe detalii și nu reușim să ne punem în valoare aptitudinile care în viitor să ne ajute in carieră.
Rep.: Care sunt pasiunile care te definesc și cum le-ai dobândit?
I.D.: La momentul de față, pasiunile care mă definesc sunt legate, în principal, de tehnologie, dar îmi place să mă și distrez; fie la un suc cu prietenii, fie ascultând muzică sau practicând un sport.
Rep.: Când ai descoperit tehnologia, cu adevărat, și ce te fascinează la aceasta?
I.D.: Primul meu contact cu tehnologia a fost la o vârsta fragedă, de când am avut primul calculator. De atunci îmi plăcea să stau ore în șir în fața monitorului până interveneau părinții mei și îmi spuneau să fac o pauză. Însă, momentul în care tehnologia a intrat cu adevărat în viața mea a fost prin clasa a V-a. Din acea perioadă am început să mă informez despre tot ce apare nou și cum funcționează acel lucru, iar programare am început sa învăț în vara de dinainte de a intra la liceu. Ceea ce mă fascinează cel mai mult la tehnologie este că niciodată nu poți sa știi ce va apărea peste o luna și nicio idee nu este imposibil de pus în practică dacă îți dorești cu adevărat.
Rep.: Cine te ajută să-ți îmbogățești cunoștințele legate de tehnologie?
I.D.: Cele mai multe cunoștințe le-am cules de pe internet, dar cu siguranța au fost și multe persoane care m-au ajutat și mă ajută în continuare. Printre ele se numără bunul meu prieten Mihai Pîrvuleț, dar și Alex Budin care, pentru mine, este mai mult decât mentorul echipei de robotică din care fac parte; însă, nu pot spune ca ajutorul profesorilor a lipsit.
Rep.: Ce ți-ai dori să poți realiza? Ai multe idei pe care le poți pune în aplicare cu ajutorul cunoștințelor dobândite?
I.D.: Cu siguranță, sunt multe idei pe care le pot realiza dar, din păcate, deocamdată sunt încă limitat din punct de vedere al vârstei, dar și din punct de vedere financiar. În viitorul apropiat îmi doresc să reușesc, împreună cu echipa Technogods, să măresc comunitatea de robotică și de oameni pasionați de acest lucru în orașul nostru.
Rep.: Ești co-lider al echipei TechnoGods din CNET. Ce responsabilități ai?
I.D.: În principal, am același responsabilități pe care la are fiecare membru, dar pe lângă aceasta apar și probleme de organizare. De asemenea, consider această echipă ca o a doua familie și încerc să fac în așa fel încât toată lumea să se simtă bine, pentru că doar dacă rămânem uniți vom reuși să ducem pasiunea noastră mai departe.
Rep.: Au fost momente în care te-ai simțit copleșit/depășit de situație?
I.D.: Da, la început, ca orice lucru, a fost mai greu pentru că a trebuit să îmi schimb puțin atitudinea față de echipă, dar mulțumită lui Mihai Pirvulet, care m-a motivat și m-a susținut mereu, am reușit să trec peste acest lucru.
Rep.: La ce concursuri ai participat și cu ce premii te poți lăuda?
I.D.: Printre alte concursuri de informatică la care am participat cea mai mare realizare a mea a fost, bineînțeles, câștigarea celui mai mare concurs de robotică la nivel național și participarea în semifinalele etapei internaționale ale aceluiași concurs care s-a desfășurat în SUA, Detroit.
Rep.: Ai nemulțumiri legate de sistemul educațional din România? Ai idei pentru a-i aduce îmbunătățiri?
I.D.: Da, consider că sistemul nostru educațional este învechit și nu mai reușește să facă față cerințelor actuale. Multă lume a auzit la TV că sistemul nostru educațional este foarte bun și că de la noi din țară pleacă o mulțime de genii, dar, din câte am observat, acest lucru este doar un mit, iar persoanele care reușesc cu adevărat, nu o fac doar datorită școlii, ci datorită dorinței și voinței pe care aceștia o au. O mare problemă a sistemului nostru de învățământ este obligativitatea elevilor de a studia foarte multe discipline care nu-i vor ajuta cu nimic și doar îi vor stresa, nelăsându-le timp suficient pentru a aprofunda domeniile pentru care au înclinație și pasiune.
Rep.: Ce facultate vrei să urmezi și care ar fi meseria cea mai potrivită pentru tine?
I.D.: Mai am încă doi ani de liceu, timp în care se pot schimba multe. Cel mai probabil voi urma Facultatea de Automatică și Calculatoare din București sau Cluj. În viitorul apropiat cred că voi ocupa un post de programator și într-un viitor mai îndepărtat îmi doresc să îmi deschid o afacere undeva în România.
Rep.: Cum ai defini competiția și cum treci peste o înfrângere?
I.D.: Pentru mine, viața reprezintă o competiție. Încă de mici trebuie să știm ce ne dorim și să trecem prin ficare etapă a vieții cu același scop, cu scopul de a te autodepăsi. Consider că fiecare înfrângere vine ca o lecție de viața din care pot să învăț ce nu am făcut bine până acum și ce trebuie să schimb la mine. Competiția este ceea ce ne face să continuăm, să ne dezvoltăm pentru că, în final, să spunem că am reușit.
Rep.: Care ar trebui să fie prioritățile unui tânăr?
I.D.: Nu sunt sigur ce este mai important atunci când ești tânăr și probabil ca răspunsul la întrebarea aceasta o să difere foarte mult cu ceea ce voi crede peste câțiva ani. În momentul de față pot spune că este foarte important să îmbini utilul cu plăcutul și să reușești să găsești un mod distractiv de a te dezvolta și de a învața cât mai multe lucruri care îți vor folosi în viitor.
