Un popor civilizat este un popor educat. Inteligența emoțională se cultivă și se dezvoltă pe parcursul întregii vieți, de aceea este important să ne creștem copiii într-un mediu calm, iubitor și să le ghidăm pașii cu răbdare și înțelegere de-a lungul evoluției lor. Deși educația se începe de acasă, aceasta rămânând și cea mai importantă pentru dezvoltarea lor, instituțiile de învățământ au un rol major în formarea și integrarea lor în societate. Educatorii sunt primele cadre didactice care-și pun amprenta pe inteligența copiilor, iar unul din aceste cadre este Georgeta Molete, care activează în învățământ de patru decenii și care își va lua „la revedere”, anul acesta, de la meseria care i s-a potrivit cel mai bine.
Molete Georgeta s-a născut în Târgu Cărbunești, județul Gorj, acum 62 de ani, și a copilărit în satul Ștefănești. A urmat cursurile Liceului Teoretic „Ecaterina Teodoroiu” și a terminat Institutul Pedagogic de Educatoare din Slatina, în anul 1977, ca mai apoi să facă cei trei ani de stagiatură în comuna Vitomirești din județul Olt. În prezent, este educatoare la Grădinița Nr. 1 din Rovinari, unde a predat timp de 37 de ani și de unde se va pensiona la sfârșitul acestui an școlar.
Părinții i-au decis cariera
Fiindcă părinții Georgetei au fost învățători, aceștia au dorit ca fata lor să urmeze aceiași carieră în viață, idee care nu i s-a părut una rea dat fiind faptul că avea să lucreze cu copiii. Educatoarea își amintește de primii ani din carieră și recunoaște că nu i-a fost prea ușor, dar a fost ajutată de colegele cu experiență și astfel a început să prindă mare drag de această meserie. „Primii ani de învățământ au fost foarte grei pentru că lipsa experienței mă punea, uneori, în dificultate. Dar am avut alături colege mai vechi în domeniu, dornice să mă îndrume pe frumosul și captivantul drum al învățământului preșcolar, iar pentru asta le mulțumesc din suflet”, povestește Georgeta Molete, care și-a început meseria având sub supraveghere un număr de 15 preșcolari, într-o clasă aranjată de ea după bunul plac. „Începutul carierei a fost destul de greu, dar am reușit să adun 15 preșcolari de toate vârstele cu ajutorul colegelor mele și al părinților mei, oameni simpli și cu bun-simț. Acești copii veneau aproape zi de zi în clasa pe care eu o aranjasem după bunul meu plac. După trei ani petrecuți acolo, m-am despărțit cu greu de preșcolarii mei, care mă iubeau și pe care îi îndrăgeam ca pe copiii mei, dar la fel de greu mi-a fost să mă despart și de părinții copiilor care erau foarte înțelegători, și de colegii mei care m-au ajutat să descopăr frumusețile meseriei de educator.”
„Meseria de educator nu este pentru oricine”
Cadrul didactic experimentat ne spune că meseria de educator nu este pentru oricine fiindcă este nevoie de câteva calități precum răbdarea, înțelegerea, respectul pentru cei din jur și de iubire necondiționată față de copiii pe care îi pregătești.
Timp de mulți ani, condițiile în care și-a desfășurat activitatea nu au fost deloc bune deoarece materialul didactic lipsea cu desăvârșire. Însă acest lucru nu a făcut-o să renunțe la meseria ei, ci a ambiționat-o să își creeze propriile resurse. Astfel, din puțin, cu ajutorul imaginației și al voinței, a reușit să creeze material didactic inedit pentru micuții a căror imaginație trebuia antrenată în permanență. „Am muncit cu drag și am creat mult din puțin, iar astfel mi-am putut desfășura ora așa cum trebuie, zi de zi. Nicio zi nu m-a luat pe nepregătite, ba din contră! Am făcut tot posibilul să aduc în fiecare zi câte ceva nou și interesant la clasă pentru a-i bucura pe micuți.”, ne spune educatoarea care simte că fiecare zi petrecută alături de copii este plină de recompense sufletești.
Satisfacția meseriei vine din rezultatele obținute de copii
Folosindu-se de metodele clasice de predare, dar și de cele noi, a reușit să le capteze atenția curioșilor preșcolari, iar satisfacția pe care o are atunci când colegele sale educatoare se arată mulțumite de progresul făcut de micuții pregătiți anterior de ea, este confirmarea că și-a făcut treaba corect. „Satisfacția meseriei a venit din rezultatele foarte bune obținute de grupele mari și pregătitoare, când colegele mele educatoare se arătau mulțumite de copiii pe care îi pregătisem anterior. Mulțumiri am primit și din partea părinților care nu m-au uitat și care îmi vorbesc despre copiii lor, ajunși oameni mari și care, pe lângă cei șapte ani de acasă, au primit o educație aleasă și din partea mea”, susține educatoarea.
Pensionare după patru decenii
Deși, inițial și-a dorit să fie profesoară, pe parcursul anilor și-a dat seama că destinul a vrut ca ea să devină educatoare, fiind mult mai apropiată de copiii mai mici, în mijlocul cărora s-a simțit iubită și apreciată. După patru decenii de activitate se va despărți cu greu de copiii care i-au făcut zilele mai frumoase, dar s-a împăcat cu gândul și își dorește să găsească o activitate care să o bucure în următoarea perioadă a vieții sale. „Despărțirea de această meserie va fi grea pentru că îmi va lipsi activitatea cu preșcolarii, dar fiecare vârstă are farmecul ei, iar pentru anii care vin, sper să găsesc altceva care să se apropie de bucuria și satisfacțiile oferite de anii din învățământ”, relatează cadrul didactic.
Copiii au mare nevoie de atenția ambilor părinți
Educatoarea din Rovinari a conștientizat că aduce o contribuție semnificativă în educația copiilor, dar mult mai importantă este educația oferită de ambii părinți, alături de care se pot dezvolta armonios, atât fizic, cât și intelectual.
„Părinții să-și iubească copilul și să-i fie alături pe cât de mult posibil pentru ca acesta să se poată dezvolta armonios, căpătând încredere în forțele proprii. Copiii iubiți de părinți se simt protejați, iar această siguranță este cea care îi face să învețe și să-și asume reguli de comportament. Educarea copilului într-o atmosferă deschisă, bazată pe iubire și încredere face care aceste reguli să nu se transforme într-o manieră dură de discplinare. De asemenea, este important ca ambii părinți să se implice în educația copilului, în aceiași măsura, fiindcă fiecare își are rolul lui, iar copilul are nevoie atât de iubire, alint, dar și de disciplină pentru a-și dezvolta o judecată sănătoasă”, a declarat Georgeta Molete pentru Revista Cult-ura.
