Fericirea este mereu în sufletele noastre, sădită acolo de Dumnezeu, însă a înțelege acest lucru nu este ușor și accesibil oamenilor de azi. Mereu alergând după lucrurile materiale, ne complicăm viața zi de zi, căutând un scop, o țintă temporară pentru existența noastră.
Considerăm că acel lucru după care alergăm ne va aduce fericirea, o fericire atât de dorită, dar atât de îndepărtată. Fericirea pentru fiecare dintre noi arată altfel, are chip diferit, dar dorința de a o obține este puternică la fiecare. Atunci când am câștigat fericirea pentru care am trudit atât de mult, constatăm că ea nu-și aduce roadele mult așteptate, dispare, iar omul își fixează o altă țintă, o altă fericire morgana.
Pentru a fi cu adevărat fericiți, pentru a avea o fericire autentică, reală si hrănitoare, ea trebuie căutată la Dumnezeu, care este izvorul iubirii desăvârșite. Atunci când iubim rezonăm cu frumosul, intrăm în armonie cu Dumnezeu și cu aproapele nostru și suntem conduși pe drumul cel bun, spre fericire.
Astfel trebuie înțeles că fericirea reală, fericirea adevărată și simplă este mereu aproape, este în sufletele noastre, așa cum spune poetul roman Horațiu: „Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat. Dar fericirea e aici, aproape”.
Fericirea acestui veac este una înțeleasă material, una palpabilă, dar fericirea veșnică și autentică este doar la Dumnezeu. Să nu te încrezi în fericirea pământească, în slava și strălucirea acestei lumi, căci toate cele de pe pământ sunt mai înșelătoare ca visele, ne mărtutisește Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești.
Adevărata fericire este a pune în practică poruncile lui Dumnezeu, atunci fericirea ajunge o virtute, care dă sens omului. Iată ce ne spune fostul Patriarh al Serbiei, Pavle, o personalitate de o modestie şi smerenie proverbială:
„Când omul se va lămuri de ce se află în lumea asta, îi va fi mai ușor să petreacă în ea. Dacă nu află răspuns, atunci rătăcește. Iar, după cuvintele Sfântului Ioan Damaschin, rostul și țelul vieții este să dobândim fericirea în această lume, ca să o continuăm în Împărăția cerească cea veșnică.
Chiar Mântuitorul Iisus Hristos ne-a oferit sfatul potrivit pentru a fi fericiți: să ne iubim aproapele, să ne ferim de ură, de invidie și astfel vom fi liniștiți și vom vedea că fericirea cea mai trainică este aceea care sălășluiește în sufletele noastre. „Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul. Precum eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul”.
Chiar dacă vremurile cotidiene au modul lor de a ne prinde-n mreje, de a ne face să ne dorim multe și multe lucruri (de cele mai multe ori ne dăm seama că nici măcar nu aveam cu adevărat nevoie de ele), trebuie să ne păstrăm sufletele curate, să căutăm să ne bucurăm cu adevărat de razele soarelui, de albastrul cerului, de privirea celor pe care îi iubim, de sănătatea cu care ne-a binecuvântat bunul Dumnezeu! Să regăsim fericirea pe care Dumnezeu a sădit-o înăuntrul nostru!
Preot Dragomir Țicleanu
