Dumitru Manofescu este o figură emblematică în istoria orașului Târgu Jiu. Născut în anul 1893 ca fiu al lui Gheorghe și Anghelina Manofescu, acesta a urmat cursurile școlii primare și ale gimnaziului în acest municipiu. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Drept din București, însă a decis să se întoarcă acasă. S-a înscris ca avocat în Baroul Gorj, iar în perioada interbelică a fost unul dintre cei mai valoroși avocați gorjeni, fiind preferat de clientelă pentru onestitatea de care dădea dovadă.
Realizările acestuia au fost destul de importante pentru perioada respectivă, astfel că ele au fost amintite și de scriitorul Ion Duguleanu.
„În perioada 30 decembrie 1928 – 8 martie 1931 a fost primar și președinte al Comisiei Interimare a orașului Târgu Jiu, perioadă în care, în ciuda efectelor crizei economice ce cuprinsese țara a putut, cu destule eforturi, să continue drumul deschis de înaintașii săi și să conducă administrația publică locală spre modernizarea orașului.
Am spicuit câteva realizări ale mandatului său, așa cum sunt ele, pe larg, descrise în valoroasa lucrare a domnului inginer Titu Pânișoară, consacrată primarilor orașului Târgu Jiu. Astfel, s-au pavat câteva din străzile de la marginea orașului, au fost achiziționate utilaje noi la Uzina Electrică și s-a extins rețeaua electrică în oraș și satele de curând intrate în compunerea orașului.
A sporit fondul de carte al bibliotecii orășenești prin acceptarea unei donații de câteva mii de volume. Tot acum s-a câștigat procesul intentat de către primărie Ministerului de Război pentru plata terenului folosit de către acesta pentru manevre și trageri, dar suma de 15 milioane de lei a fost plătită mult mai târziu. În câteva rânduri, a condus ca decan și pro-decan Baroul de Avocați Gorj”, a precizat scriitorul Ion Duguleanu în unul dintre volumele „Case * Oameni * Destine”.
După anul 1948 a fost îndepărtat din avocatură din cauza acțiunilor sale politice din trecut și a ajuns pe mâna securiștilor. Potrivit lui Ion Duguleanu, pentru aceleași vinovății imaginare a fost arestat în anul 1952 și torturat în beciurile Securității din Craiova. După câteva luni de anchetă a intrat în greva foamei și, epuizat psihic și fizic, s-a stins din viață la spitalul Penitenciarului Văcărești în anul 1953.
1 Comment