Malurile lacului Ghenizaret au intrat în istoria mântuirii întregului neam omenesc pentru că pe aceste meleaguri Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început activitatea de propovăduitor al Evangheliei Sale.
Evanghelia zilei ne prezintă cea dintâi minune săvârşită de Mântuitorul pe malurile acestui lac. Este minunea alegerii primilor colaboratori ai Domnului, a acelora care-L vor urma pe Domnul pe drumurile prăfuite ale Ţării Sfinte mai bine de trei ani, neţinând cont de foame sau oboseală, de interese proprii sau câştiguri.
Începutul minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii, căci aşa ne încredinţează Sfânta Scriptură, dar pentru noi rămân o minune şi cele relatate în pericopa evanghelică de azi: Este greu să ne închipuim cum Mântuitorul şi-a ales colaboratori dintre oamenii simpli aflaţi pe ţărmurile Ghenizaretului. Ne întrebăm de ce Mântuitorul nu şi-a ales apostolii dintre învăţaţii veacului, de ce nu a luat cu El oameni înţelepţi, care să mânuiască arta cuvântului cu măiestrie? De ce nu şi-a ales ucenicii dintre bogaţii veacului, dintre cei care se îmbrăcau în „porfiră şi vison” şi care erau plini de ei înşişi? Ce a găsit Mântuitorul la aceşti pescari care îşi agoniseau cu trudă cele necesare traiului prin munca de zi cu zi adesea nesigura, muncă specifică pescarilor?
Aceşti oameni au fost simpli, dar au avut un suflet mare, ei fiind capabili de iubire, de slujire, de jertfă, doi dintre ei — Petru şi Andrei — încheindu-şi viaţa în chip mucenicesc pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Aceste virtuţi le-a citit Mântuitorul în sufletele bieţilor pescari galileeni şi de aceea le adresează chemarea:
„Veniţi după Mine, şi vă voi face pe voi pescari de oameni” (Matei 4, 19). Această chemare a fost suficientă, ei nu pun alte întrebări, nu se aşteaptă la avantaje urmandu-L pe Domnul. Această chemare a făcut ca viaţa lor să capete un sens nou, această chemare le-a dăruit putere şi lucrare mântuitoare în faţa căreia au dispărut toate celelalte preocupări şi griji ale lor. Ei nu se aşteptau nici la onoruri, nici la ranguri înalte, nici măcar la speranţa unei vieţi mai bune. Toate acestea nu le sunt promise de Mântuitorul, ci chiar contrarul lor: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 6, 33).
L-au urmat pe Mântuitorul cuprinşi de flacăra iubirii, cuprinşi de un fior sfânt, l-au urmat pentru că simţeau că însuşi Domnul Iisus Hristos îi iubeşte din toată inima. S-a creat între aceşti oameni simpli şi Învăţătorul lor o coeziune sufletească desăvârşită. Erau gata să meargă până la jertfă.
Aceşti primi colaboratori ai Domnului, două perechi de fraţi, Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan, cărora li s-au alăturat alţi opt aleşi de Mântuitorul pe malurile aceluiaşi lac, au ajuns să cucerească lumea pentru Hristos, fără săbii şi fără nici un fel de arme.
Unuia dintre primii apostoli aleşi de Mântuitorul îi datorăm şi noi românii sămânţa Evangheliei. Apostolul Andrei a propovăduit pe Hristos cel răstignit, pe malurile Mării Negre, aducând Creştinismul pe pământul Dobrogei de azi, făcând ca noi, românii, să primim creştinismul prin filieră apostolică, făcând ca pe pământul acestei ţări să fie adus Creştinismul aşa cum l-au propovăduit Apostolii, aşa cum i-a învăţat Mântuitorul Iisus Hristos.
Creştinismul s-a propovăduit cu jertfe, apostolii trebuind să facă faţă la diferite greutăţi, care îi întâmpinau în lungile lor călătorii. Trăind într-o perioadă în care tehnica era puţin avansată, când deplasările dintr-o parte în alta a pamantului se făceau cu mare dificultate, apostolii au învins toate aceste greutăţi, fiind încălziţi de dragostea lui Hristos.
Noi suntem creştini, datorită lor, căci ei au continuat opera începută de Mântuitorul Iisus Hristos. Nouă nu ni se cer jertfele pe care Creştinismul le-a dat cândva. Nouă ni se cere să fim apostoli in familiile noastre, la locurile noastre de muncă, pentru că şi noi avem chemare pentru munca pe care o prestăm, aşa cum odinioară au fost chemaţi apostolii.
Asemenea Sfintilor Apostoli să ne desfăşurăm si noi intreaga noastră viaţă. Să căutăm să fim cât mai aproape de Domnul care şi astăzi ne adresează chemarea: „Veniţi după Mine!” si asemenea Apostolilor sa ne facem si noi propovaduitori ai dreptei credinte. Amin!
