Miercuri, 7 decembrie 2022, începând cu ora 18:00, la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, va avea loc vernisajul expoziției de pictură „Noaptea îmi crește o piele curată”, a artistei Dorina Cioplea-Văduva.
Curățirile se fac încet și dureros!
Spațiul ontologic și proteic al Nopții este bun prilej de cercetare plastică a tot ceea ce aglutinează timpul dintre veghe, REM, vis ori amintiri. Cu un ton post-expresionist ori chiar dark, în tehnici mixte sau chiar cu o instalație suspendată de poeme scrise pe metraj de hârtie de calc, foarte subțire și cu o oarecare transparență, ca niște fâșii de piele tatuate cu imagini poetice, noua personală semnată de Dorina Cioplea-Văduva propune o călătorie într-un spațiu și un timp interior al eliberării de sine, cu voci naratoare care se lipesc de imagini și simboluri (auto)biografice.
Proiectul explorează prin intermediul Nopții, timp relativ și alchimic, relații și trăiri fruste ori sedimentate de cântarele mișcătoare ale memoriei. În oglinda ori, mai bine-zis, oglindirea celor mai intime trăiri și amintiri se eliberează prin densitatea difuză a acrilicului fotograme, strigăte eliberatoare ori reverii onirice.
Discursul vizual, cel mai adesea, e de o directețe brută, fără prea multe rafinări ale construcției plastice, cu o doză de radicalitate dată de eliberarea de trecut printr-un proces tensionant de ”clarificare”. Deseori, directețea narativă și imaginativă este efectul unei transe creatoare ca într-o ședință de hipnoză care scoate din interioritate forme volatile ori lumi posibile.
Noaptea e timp și spațiu de sedimentare a vieții diurne, a trecutului care rămâne trecut. Sinestezia participă și ea ca element relevator al memoriei. Memoria vie, cea care înlocuiește trecutul cu o piele curată, revendică atât prezentul de a fi și de a locui într-un prezent continuu cât și portalul de acces într-o existență magică și iluminată.
Pădurea de la Pojogeni, Aron – pasărea colibri, cei plecați în lumea cu dor sunt, iată, printre subiectele și obiectele cartografierilor interioare mediate de Noapte, timp al limpezirilor profunde, al vindecării și, mai cu seamă, timp al regenerării magice de sine și al universului. Noaptea târziu, când oamenii dorm, crește pielea curată, genuină, a creatorului și creației sale. Un exercițiu inițiatic necesar prin care poți obține – chiar și prin cercetarea vizuală de față – transformarea de sine și regenerarea de sine. Ca orice transformare, cum o spune chiar artista, curățirile se fac încet și dureros! (Dan Mircea Cipariu)
Sinceritate și curaj
Regăsesc traume trăite și de mine și încă nevindecate. Dorina este o femeie care a suferit și acum are curajul să pună în fața noastră drumul parcurs prin viață. Sunt șocat, dar plăcerea de a le vedea mă emoționează profund. Meșteșugul îl stăpânește.
Pensulele merg armonios cu trăirile sale. Compozițiile sunt pe măsura lor. Elaborate, construite, structurate, geometrizate. Sinteza/simplificarea asupra unor elemente/obiecte/plante/chipuri naturale mă fascinează. De ce? Că simplifică tocmai pentru a exprima mai bine sentimentul, ce a trăit sau experimentează în continuare pentru a se vindeca. Da… cred că pentu ea pictura e vindecare.
Cred că a ținut în ea aceste teme și au explodat acum pe pânză. Au gestat în mintea artistei, au stat până la ultimul detaliu al compoziției, structurării, culorii, cantității, contrastelor… tot, tot, până a știut ce să facă.
Sunt șocat de sinceritatea și de curajul Dorinei de a se expune public. (Dragoș Neagoe)
Un proces-ritual de acceptare și vindecare
Pornit inițial din dorința unui artist contemporan de a-și da mai mult timp sieși și artei pe care o face, proiectul s-a dezvoltat într-un ritm cu adevărat rapid și în direcții nebănuite.
A devenit, pe rând, o oglindă a celor mai intime trăiri și amintiri, o călătorie în timp și în spațiul meu afectiv, o eliberare prin exhibare, un puzzle care se cerea alcătuit.
Uneori a funcționat aproape ca o ședință de hipnoză, o transă creatoare în care nu știam ce voi scoate la suprafață și nici ce formă va lua. Alteori vizualizam clar ce urmează să fac, aceste ”clarificări” venind atunci când mă așteptam mai puțin, mergând spre serviciu, citind o carte, jucându-mă cu copilul meu, Aron, auzind un cuvânt pe stradă sau simțind un miros.
Pentru mine, noaptea este timpul limpezirilor profunde, al vindecării și al naturii care își reintră în drepturi, într-un timp magic. Noaptea târziu, când oamenii dorm, mie îmi crește o piele curată. (Dorina Cioplea-Văduva)
