Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

palatul-mogosoaiaGheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei sunt domnitorii care se trăgeau din aceeași familie de ţărani moşneni din Gorj. În perioadele de domnie a celor doi au fost demarate proiecte foarte importante pentru Țara Românescă.

„Cei doi domnitori care au condus Muntenia, Gheorghe Bibescu (1842-1848) şi Barbu Ştirbei (1849-1853 şi 1854-1856) se trăgeau din Gorj iar originea lor era una nobilă“. arăta academicianul Răzvan Theodorescu.

Barbu Ştirbei a fost fiul boierului oltean Mihai Bibescu, mare logofăt al Ţării Româneşti la 1821, şi al Ecaterinei Văcărescu. Barbu Ştirbei adoptă în anul 1813 numele de familie al bunicului său după mamă, de aici diferenţa de nume faţă de fraţii Gheorghe Bibescu şi Ioan Bibescu.

Domnia lui Gheorghe Bibescu

Gheorghe Bibescu a fost un domn reformator, care a reuşit să lase Bucureştiului câteva locuri importante, cum ar fi Parcul Cişmigiu sau Teatrul Naţional.

„Ajuns domnitor în 1842, Gheorghe Bibescu a fost domnitorul unor reforme foarte importante. Astfel, măsurile luate de el au avut ca obiectiv îmbunătăţirea situaţiei ţării: a mărit armata Munteniei din punct de vedere numeric, a reorganizat poliţia unor oraşe, a modernizat regimul temniţelor, deosebit de dur până atunci, a pus ordine în finanţele ţării.

A eliberat din robie ţiganii care aparţineau Bisericii şi aşezămintelor publice. A înlăturat un număr de abuzuri din administraţie, din domeniul relaţiilor agrare şi din justiţie. Este domnitorul care a luat măsuri de amenajare a drumurilor şi de înfrumuseţare a oraşului Bucureşti. A amenajat actuala şosea Kiseleff, a început amenajarea parcului Cişmigiu, construirea Teatrului Naţional şi altele“, arată istoricul gorjean Cornel Şomâcu .

Barbu Ştirbei a pus bazele Bucureştiului modern

245x460Barbu Ştirbei a fost sfetnicul fratelui său și l-a determinat pe acesta să înceapă proiecte deosebit de importante pentru București, care reprezintă și astăzi o emblemă a Capitalei.

„Barbu Ştirbei a fost un personaj net diferit faţă de fratele său. Astfel, deşi a candidat alături de fratele său pentru tronul Munteniei, între 1842-1843, i-a acordat în cele din urmă acestuia voturile şi partizanii din Adunarea Obştească, temându-se ca nu cumva partida oligarhică a marii şi vechii boierimi, refractară la reforme, să-şi impună propriul candidat.

Stând în umbra fratelui său, l-a sfătuit şi determinat pe acesta să înceapă, încă din primul an de domnie, trei lucrări de interes public în Bucureşti: Şoseaua Kiseleff, Parcul Cişmigiu şi construirea Teatrului cel Mare, viitorul Teatru Naţional.

Revoluţia de la 1848 nu i-a dat timp să termine proiectele comune. Domnitorul a fugit la Braşov, după ce iniţial acceptase proiectul revoluţionar, iar ţara a rămas pe mâna ocupaţiei ruse şi turceşti”, a spus Cornel Şomâcu.

Barbu Ştirbei a respins cererile revoluţionarilor paşoptişti de a reveni în ţară din exil și a transformat Bucureștiul în „micul Paris”.

„Învestit ca domn al Munteniei în anul 1849, prin înţelegerea celor două mari puteri, Rusia Ţaristă şi Imperiul Otoman, Barbu Ştirbei se va vedea foarte curând prins între nemulţumirea şi presiunile boierimii vechi, care îl considera un «om nou» şi cererile revoluţionarilor paşoptişti de a reveni în ţară din exilul la care erau condamnaţi, solicitări pe care noul domnitorul le-a respins, mai mult obligat, decât de bunăvoie.

Poziţia adoptată a fost una ingrată care i-a atras eticheta de domn reacţionar. În umbra acestui sacrificiu de imagine, Barbu Ştirbei s-a putut ocupa în voie de mai vechile sale proiecte privind transformarea Bucureştilor în oraşul care, încă de pe atunci, va câştiga reputaţia unui «mic Paris» al Orientului creştin“, menţionează Cornel Şomâcu.

Barbu Ştirbei a pus bazele înfiinţării armatei

Barbu Ştirbei a avut reședința în Palaul Mogoșoaia, acesta fiind domnitorul care a pus bazele armatei.

„Ataşat de vechiul şi somptuosul său palat de pe Podul Mogoşoaiei, Barbu Ştirbei şi-a stabilit aici reşedinţa, în timp ce vechiul palat domnesc a adăpostit, din 1851 batalionul model condus de căpitanul Alexandru Macedonski, tatăl viitorului poet cu acelaşi nume, şi de maiorul Emanoil Culoglu.

Interesul lui Ştirbei Vodă pentru pregătirea armatei pământene, Miliţiei Naţionale cum i se spunea, pentru înzestrarea ei nu atât cu armament, cât mai ales cu cadre specializate, s-a tradus prin înfiinţarea unei Şcoli de Ofiţeri la Bucureşti“, mai arată Cornel Şomâcu.

Distribuie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.