Diana Mecikowschi, în vârstă de 37 de ani, predă gimnastica ritmică copiilor de la Clubul Elevilor din Rovinari încă de la absolvirea facultății. Angajată a Palatului Copiilor Târgu Jiu, filiala Rovinari, profesoara de gimnastică ritmică își dorea să aibă această meserie de la numai 5 ani, atunci când a descoperit farmecul acestui sport. Diana Mecikowschi pregătește un număr de 180 de copii la club, cu o bună parte din ei reușind să facă și performanță. Copiii ei, așa cum îi alintă, participă constant la concursuri interjudețene și naționale, de unde se întorc, mai mereu, cu premii. Chiar și cei mai mici dintre ei au momentul lor de glorie atunci când urcă pe scenă la serbări, plini de încredere, ca să-și demonstreze talentul în fața publicului. Beneficii ale practicării gimnasticii ritmice sunt multe, ne spune profesoara, toate contribuind la o bună sănătate fizică și psihică a copiilor; dar sunt și părți mai puțin bune, în special, cea financiară. Părinții sunt cei care scot bani din buzunare pentru costume, deplasări, cazare și masă, iar unii dintre ei nu-și permit, poate, nici o deplasare până la Târgu Jiu. Gimnastica ritmică este un sport care necesită sacrificii, iar copiii care ajung să îl îndrăgească găsesc în profesoara lor un real sprijin. „Visez, uneori, că dacă aș câștiga la loto aș avea cele mai frumoase ținute pe scenă și m-aș duce cu fetele la toate concursurile la care și-ar dori să ajungă.”, declară Diana Mecikowschi pentru Revista Cult-ura.
Reporter: De cât timp predați dansul copiilor și unde ați profesat până acum?
Diana Mecikovschi: De șapte ani lucrez cu copiii și întâmplarea a făcut să predau tot la Rovinari, chiar dacă am avut o ieșire din sistem de șase ani.
„Îmi doream de mic copil să practic această meserie…”
Reporter: Cum a fost începutul profesiei de pedagog?
Diana Mecikovschi: O plăcere. Îmi doream de mic copil să practic această meserie. Ce-i drept, a fost mai greu în realitate căci sunt sentimentele copiilor la mijloc și asta face selecția pentru grupele de concurs mult mai grea. Una e să-ți urmezi interesul pentru a crea echipe puternice și alta e realitatea, atunci când te uiți în ochii lor plini de dorință. Lucrăm cu copii, suflete, sentimente și sunt foarte ușor de rănit. De aceea găsim, de multe ori poate, soluții de compromis.
Reporter: De la ce vârstă ați început să fiți pasionată de dans/gimnastică ritmică?
Diana Mecikovschi: Iubesc gimnastica și dansul de la 5 ani. Am fost elevă a Casei Pionierului și, mai apoi, a Palatului Copiilor Târgu Jiu. Fac parte din aceia care au visat să facă ceva și visul a devenit realitate.
„Am fost singura din familie mai visătoare…”
Reporter: Este dansul o pasiune moștenită din familie?
Diana Mecikovschi: Nu am moștenit pasiunea pentru dans. Cred că am fost singura din familie mai visătoare și mai activă pe plan sportiv. Mi-au plăcut mai multe sporturi, dar în Târgu Jiu posibilitățile sunt limitate.
Reporter : Ce reușite ați avut, pe plan personal, în dans?
Diana Mecikovschi: Nu se punea problema de mari reușite atunci. Ne bucuram de un spectacol în București în fața „Tovarășului” și, în rest, serbări și spectacole în Târgu Jiu. Nici familia nu pot spune că vedea o prioritate în asta (nu cu rea voință) și acum îmi dau seama că pe profesoare le putea deranja destul de mult acest lucru.
Reporter: Care sunt avantajele practicării unui astfel de sport? De ce ar trebui micuții să-și îndrepte pașii către gimnastica ritmică?
Diana Mecikovschi: Ca în mai toate sporturile, avantaje sunt multe. În primul rând pentru sănătate. Gimnastica oferă o postură frumoasă a corpului, grație, eleganță, îndemânare, mobilitate și cred că nu m-aș mai opri, îi văd numai părți bune; disciplină și o bună organizare a timpului. Școala necesită mult timp, dar eu le-am spus că dacă vor cu adevărat, pot.
„În Rovinari nu sunt mulți care să combine talentul cu partea financiară…”
Reporter: Ce v-ar fi de un real ajutor în profesia dumneavoastră?
Diana Mecikovschi: Ce întrebare…?!? E o listă mare, dar o să mă limitez. Mai multe ore, un calculator și internet (care să și meargă), ținute de scenă, materiale (pampoane, pămblicuțe, cercuri, mingi), susținere cu transportul, cazare și masă pentru copii la concursuri. Suntem limitați în activitatea noastră, iar în Rovinari nu sunt mulți care să combine talentul cu partea financiară. Sunt copii talentați care nu-și permit, poate, nici deplasările la concursurile din Târgu Jiu.
Reporter: Pentru câți copii sunteți profesor de gimnastică ritmică? Cât de solicitantă este o astfel de meserie?
Diana Mecikovschi: Pe an, vin constant în jur de 140 de copii, dar de perindat se perindă în jur de 180. Motivele sunt multe: unii încearcă mai multe sporturi (ceea ce e foarte bine) și se opresc la ce le place; alții își doresc, dar nu își mai găsesc timp. Meseria mea este pe cât de frumoasă, pe atât de solicitantă fizic, dar și psihic. Poate fi dificil să lucrezi cu copiii pentru că este o generație mai sensibilă.
Reporter: Cum vă înțelegeți cu copiii, dar cu părinții acestora? Ce ați avea să le transmiteți?
Diana Mecikovschi: Copiii sunt dornici și mulți sunt talentați, dar avem nevoie și de susținerea părinților. Mulți dintre ei o văd ca pe o activitate utilă și sănătoasă de a-și petrece timpul liber. Eu văd și scopul din spatele activităților: participări la concursuri, spectacole, evenimente.
„Avem rezultate satisfăcătoare. Am luat locuri întâi la concursuri naționale, interjudețene și județene…”
Reporter: Care sunt rezultatele obținute de elevii dumneavoastră, până acum și cât de satisfăcătoare sunt reușitele copiilor pe care îi pregătiți?
Diana Mecikovschi: Avem rezultate satisfăcătoare. Am luat locuri întâi la concursuri naționale, interjudețene și județene. La Ploiești, Bistrița, Deva, Severin ș.a. Dar satisfacțiile nu sunt doar acestea. Fețișoarele lor când urcă pe scenă, când coboară mulțumiți de ceea ce au făcut. De exemplu, îmi amintesc de o elevă de-a mea care a obținut Premiul Special pentru Atitudine scenică și carismă la un concurs național de la Bistrița. A atras toate privirile, a fost minunată, iar momentul ei a fost de neuitat. Avem și scopuri, dar și multe satisfacții mărunte. Privirea lor de la serbări, unde intră toți copiii mei, cu mic, cu mare; unii, pentru prima dată pe scenă, mai mult sau mai puțin talentați, dar plini de încredere și mulțumire că au fost acolo și că au arătat ce pot.
Reporter: Care sunt problemele cel mai des întâlnite de care v-ați lovit din postura de profesor de gimnastică ritmică?
Diana Mecikovschi: Unele probleme vin din neajunsuri, altele pe plan emoțional. Eu îi numesc „copiii mei” pentru că mă atașez de ei și, astfel, problemele și dorințele lor mă afectează. Încercăm să facem față cu brio, dar, de multe ori, în loc să ne focusăm pe problemele reale de la fața locului, ocupăm timpul cu multe, multe hârtii care nu aduc niciun folos beneficiarilor de drept, COPIILOR.
Reporter: Ce v-ați dori să faceți în viitor?
Diana Mecikovschi: GIMNASTICĂ! DANSURI! Visez, uneori, că dacă aș câștiga la loto aș avea cele mai frumoase ținute pe scenă și m-aș duce cu fetele la toate concursurile la care și-ar dori să ajungă.
Reporter: Care este regula sau motto-ul după care vă ghidați în viață?
Diana Mecikovschi: „Dacă vrei, poți” în orice.
