Căpitanul de artilerie Marin Ţucă, din comuna Ionești, a fost decorat pentru faptele de vitejie din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. El nu a putut suporta nedreptăţile comuniștilor și a încercat să se opună „ciumei roșii“.
Marin Țucă a urmat Liceul Militar „D.A. Sturdza“ din Craiova, iar apoi a absolvit Şcoala de Ofiţeri Activi de Artilerie „Regele Carol I“ din Piteşti. A participat la război atât pe frontul din Est, cât şi pe cel din Vest, fiind decorat la vârsta de 23 de ani cu „Ordinul Coroana României cu spade şi panglici de virtute militară şi frunze de stejar“. A activat, după război, în garnizoanele Bacău şi Craiova, iar din anul 1947 a fost un susţinător al rezistenţei anticomuniste.
Arestat chiar în comuna natală
Marin Țucă s-a implicat într-o acţiune foarte periculoasă şi dificilă de sustragere de armament, muniţie şi echipament militar din depozitele armatei şi ascunderea acestora în depozite clandestine ale rezistenţei anticomuniste. A fost arestat în data de 2 iulie 1948 chiar în comuna sa natală, unde venise să ascundă o ladă de armament. „Venise acasă ca să pună la adăpost o ladă cu armament. Prins în flagrant, nu putea avea scăpare. Împreună cu el a fost arestat şi fratele mai mic, Andrei, deşi Marin făcuse tot posibilul să nu-l implice pe frate. (…) Este condamnat la 15 ani muncă silnică“, notează istoricul Gheorghe Gorun în lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv“.
Evadarea și executarea
Spiritul revoluționar al căpitanului nu a putut fi învins de comuniști. Astfel, Marin Țucă a fost organizatorul primei demonstraţii de protest faţă de condiţiile de detenţie şi a exterminării celor închişi prin inaniţie. 12 deţinuţi au fost izolaţi şi au fost lăsaţi fără hainele groase, în luna noiembrie.
Marin Ţucă a fost transferat la temuta închisoare Aiud și a ajuns, apoi, la minele de plumb de la Nistru, din regiunea Baia Mare. Aici a pus la punct un plan de evadare, pentru că dorea să ajungă la camarazii săi aflați în munți și luptau împotriva comuniștilor. Patru deţinuţi urmau să evadeze în noaptea de 7 iunie 1953, atunci când aceştia lucrau în schimbul III.
„Grupul capturează trenul de vagonete şi amplasează în minereu trei încărcături explozive. Prima explozie produsă la gura minei trebuia să producă efectul de intimidare. Cea de-a doua, produsă între ieşirea din mină şi zona de supraveghere, urmând să aibă efect psihologic, de derută. Cea mai puternică explozie s-a produs exact în perimetrul foişorului de pază al militarului din trupele operative ale Securităţii. Această explozie trebuia să genereze panică generală. Nicio explozie nu a fost planificată pentru a produce victime omeneşti. Explozibilul a fost plasat la suprafaţa minereului. Panica produsă le-a permis deţinuţilor să iasă din galerie şi să fugă în pădurea din apropiere“, menţionează Gheorghe Gorun.
Marin Ţucă şi camarazii săi au fost capturaţi de Securitate după ce au fost trădaţi de un pădurar. Marin Ţucă şi alţi doi condamnaţi au fost condamnaţi la moartea, iar cel de-al patrulea a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Toţi au făcut cereri de graţiere, care au fost aprobate, în afară de cea a lui Marin Ţucă, care a fost torturat şi executat la Cluj.
