Peştera Polovragi sau a lui Zamolxis, zeul suprem al geto-dacilor, se află la aproximativ 500 de metri de Mănăstirea Polovragi, pe un drum forestier ce urcă lin pe chei. Situată între doi munţi, Peştera Polovragi este una dintre cele mai mari din România, având o lungime de aproape 10 kilometri, din care se pot vizita doar 600 de metri.
Peştera a fost tot timpul un refugiu al localnicilor, daci, vraci, călugări, fiecare având marcat un loc al său, în funcţie de cât de departe au ajuns în peşteră. Aici se află şi o colonie de lilieci care sunt protejaţi prin lege, iar iarna peştera este închisă pentru a nu tulbura hibernarea acestor mamifere.
Un călugăr a desenat moartea
Mai are şi alte nume alternative, cum ar fi Peştera Pahomie, fiindcă în urmă cu sute de ani l-a adăpostit pe un călugăr pe nume Pahomie, care a desenat un desen înfricoşător la una dintre intrări, un schelet uriaş cu o coasă în mână, înfăţişând „Moartea“.
Felicia Bantea, ghidul peșterii, spune că desenul era un avertisment sau o sperietoare pentru cei care doreau să intre în peșteră și călugărul s-a gândit la această metodă pentru a-i ține la distanță pe intruși.
