Poetul gorjean Spiridon Popescu este autorul singurului pamflet scris cu privire la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Poemul a fost modul scriitorului de a-și arăta dezaprobarea față de cele întâmplate în urmă cu peste 25 de ani.
Spiridon Popescu spune că pamfletul a fost scris imediat după evenimentele din perioada respectivă și că a avut un impact puternic: „Am compus pamfletul imediat, sub presiunea evenimentelor. Am simțit în nebunia respectivă că trebuie s-o scriu. Am publicat-o în anul 1992, într-un grupaj propus de Alex Ștefănescu în revista «Zig-Zag», la rubrica „Mașina de scris”. A avut un impact puternic și am fost sunat de mulți oameni. M-a revoltat mai ales faptul că s-au spart sediile unor partide, au fost bătuți oameni nevinovați. Doar pentru faptul că purtai ochelari sau aveai barbă erai ciomăgit. A fost bătut poetul Cezar Ivănescu“.
Poemul a apărut în volumul „Îngeri între scaieți (poeme negre în vers gri”
După ce a fost publicat, poemul a fost inclus în volumul „Îngeri între scaieți (poeme negre în vers gri )“, apărut la editura „Măiastra“ în anul 2004. „A fost foarte bine primit, bucurându-se de cronici favorabile atât în revista Luceafărul (seria Marius Tupan), cât și în revista «Oglinda literar㻓, a mai precizat Spiridon Popescu.
Odă minerului
Tovarășe miner, să ne trăiești,
Dar nu pentru că-i dai cărbune țării,
Ci pentru c-ai venit la București
Și ne-ai muiat puțin șira spinării.
Aveam nevoie de-o torpilă, zău,
Prea ne luasem nasu`la purtare:
Nu mai umblam cu limba pe popou,
Nu-i mai spuneam cârmaciului că-i mare.
Prea ne intrase-n cap democrația,
Prea ne credeam și noi occidentali-
Uitasem că trăim în România
Condusă de mojici și de șacali.
De nu era securea ta de fier,
Nu ne venea memoria curând.
Îți mulțumim, tovarășe miner,
Că ne-ai adus cu capul pe pământ!…