Revoluţionarul Tudor Vladimirescu a fost ucis în urma unui asasinat mișelesc , fiind trădat chiar de către doi dintre oamenii săi. Autorii complotului au fost căpeteniile greceşti Iordache Olimpiotul, Ioan Farmache, Hagi Prodan şi Dimitrie Macedonschi, ultimii doi din tabăra lui Tudor.
Domnul Tudor a plecat din tabăra de la Goleşti pentru o întâlnire cu Alexandru Ipsilanti, dar totul s-a transformat într-o crimă în noaptea de 26 spre 27 mai 1821.
Revoluționarul ar fi spus în momentul în care complotul a ieșit la iveală: „Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat în cămaşa morţii. Turcii sunt în ţară, dar nu sunteţi în stare şi nu veţi fi niciodată, a vă bate cu dânşii cu ispravă»… «voi, oameni fără căpătâi şi străini cu totul de această ţară“.
Scrisoarea lui Nicolae Popescu
Nicolae Popescu din Muşeteşti-Argeş, prim sfătuitor al lui Tudor Vladimirescu, este autorul unei scrisori despre ultimele clipe ale lui Tudor Vladimirescu. Scrisoarea este datată în 4 august 1872.
„…Istoria lui Tudor, în ceea ce vă poate lămuri deocamdată este ast feliu. Aflându-mă în Braşov, ca persoană ataşată lângă episcopul Ilarion Argeşiu, au venit, după moartea lui Tudor, în Braşov, Chiriac Popescu, care ocupa pe lângă Tudor foncţiunea de galatu (n.r. – aghiotant), spuind episcopului şi la toţi chiar, că pe Tudor, din porunca lui Ipsilantu, l-au scos noapte(a) căpitanul Vasile Caravia din Mitropolia Târgovişti (i), unde era arestat şi l-au dus, împreună cu alţi arnăuţi, pe iazul mori (i), unde, din porunca lui Caravia, arnauţi(i) au înfipt suliţele în spatile lui Tudor, care au căzut în brânci zicând acele cuvinte:
«Hoţilor şi tâlharilor, dacă sunteţi oameni vrednici, duceţi-vă şi vă bateţi cu turci(i) şi-i scoateţi din ţară, dar nu cu mine un om desarmat. Şi să ştiţi că trupurile voastre o să le mânânce câini(i), Ţări(i) Româneşti şi păsările prin munţi». Dupe aceea Tudor a murit. Iar ei i-au aruncat trupul în puţul de lângă acest iaz care trecea pe lângă grădina lui Geartolu. D-l meu! Eu eram dator să fac aceasta –să răspundă solicitării lui Aricescu- ca unul ce am fost cu Tudor şapte săptămâni în Cotroceni, mâncând din masa dânsului, şi care făceam ciornile care mi le dicta episcopul Ilarion în secretu, tot în favorul acestii ţări.
Dar posiţiunea mea astăzi nu este aşa de suficientă ca să pot face un asemenea lucru, căci, ca om, am suferit şi sufăr chiar sumă de evenimente triste, din causă că justiţia astăzi la noi în ţeară au adormit demult şi nu se mai deşteaptă. Sunt încă multe lucruri de spus în viaţa lui Tudor, care n-ar trebui să le îngrop cu mine, dar ocazie n-am ca să mă pot întâlni cu dv”.
Cum au fost păcăliți pandurii
Pandurii au fost dezinformaţi cu privire la moartea lui Tudor Vladimirescu. „Trebuie să reţinem că pandurilor li s-a ascuns că Tudor a fost omorât, de teama unei revolte a adunării norodului. Au fost amăgiţi că a fost trimis pentru tratative la Ipsilanti, apoi a fost răspândit zvonul că a fost înlăturat datorita trădării. Pandurii din Oltenia au rămas însă cu stigmatul că au contribuit, fie şi manipulaţi, la moartea eroului“, a precizat istoricul Cornel Şomâcu.
