Pasionată de artă şi studentă la arhitectură, Cristina Ioana Prunariu, născută în Târgu-Jiu, se află printre artiştii anonimi ai ţării, însă din mâinile cărora ies adevărate minuni. Tânăra şi-a descoperit pasiunea pentru desen la doar patru anişori, fiind observată de mama ei şi înscrisă la un curs special pentru a-şi cultiva acest talent. Şi cum s-a născut sub o stea a oamenilor înzestraţi nu doar fizic, dar şi intelectual, când a crescut, gorjeanca a dorit să valorifice talentul său, aşa că s-a înscris la Arhitectură. Acum este studentă la Facultatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti şi visează să îşi clădească o carieră de succes în domeniul ales cu inima plină de speranţă.
Reporter: Cum ți-ai descoperit dragostea pentru desen? La ce vârstă și cum a fost acel moment?
Cristina Prunariu: Pot spune ca încă din primii ani de viață, încercam să desenez forme pe orice bucată de hârtie care îmi ajungea în cale, aceste forme devenind ulterior oameni sau alte viețuitoare. Mama mea a urmărit aceste lucruri și a intuit, nu neapărat o înclinație, ci o pasiune pentru desen, așa că m-a înscris la Palatul Copiilor la vârsta de 4 ani.
Reporter: Ți-ai cultivat acest talent sau este unul înnăscut?
Cristina Prunariu: Consider ca perioada petrecută atât la Palatul Copiilor, cât și timpul liber pe care l-am ocupat în mare parte prin desen, au avut o mare influență asupra dezvoltării mele în domeniul artelor, lucru care m-a motivat să continui aceasta pasiune. Sunt de părere ca talentul necultivat se poate pierde în timp, prin urmare sunt perseverentă. Nu știu dacă este un talent înnăscut sau unul dobândit pe parcurs deoarece desenez de la o vârstă foarte fragedă.
Reporter: Ce anume desenezi și ce te inspiră?
Cristina Prunariu: Cred ca asta a depins de etapele prin care am trecut de-a lungul anilor. Când eram mică desenam animale, flori, lucruri pe care le vezi pretutindeni, am avut o perioada când am ales arhitectura şi desenam clădiri sau peisaje. În prezent, pot spune că mă inspiră figura umană și încerc să expun diferite expresii faciale, emoții, printr-un stil personal ce poate deforma puțin realitatea. Sunt atrasă de lucrurile ieșite din comun si încă sunt în căutarea unui stil propriu.
Reporter: Ai avut vreo expoziție până acum?
Cristina Prunariu: Am avut câteva expoziții împreună cu alți elevi de la Palatul Copiilor, sub coordonarea doamnei profesoare Brandt Georgiana. Cu siguranță mi-aș dori o expoziție proprie în viitorul apropiat, ceva ce m-ar reprezenta şi, poate, accesibilă tuturor categoriilor de oameni şi vârstă.
Reporter: Ai ales să studiezi Arhitectura! Ce te-a motivat să mergi spre acest domeniu?
Cristina Prunariu: In afara de faptul că am această pasiune pentru desen de când eram mică și o imaginație şi creativitate pe care mi le-am dezvoltat-o în timp, pot spune că am avut mereu o afinitate pentru clădiri, pentru spații şi locuri. În plus, am apreciat şi partea tehnică şi geometrică a lucrurilor, ceea ce m-a făcut să aleg arhitectura, care consider eu că le aduce pe toate la un loc.
Reporter: Ce înseamnă pentru tine arhitectura?
Cristina Prunariu: Arhitectura este un mod de exprimare, o necesitate ce îmbină utilul cu plăcutul, o artă în continuă dezvoltare și cu o istorie foarte bogată. Pentru mine, arhitectura este un mod de a-mi da frâu liber imaginației și de a crea ceva folositor, practic. Consider ca e un domeniu complex din care am foarte multe de învățat și mă ajută în dezvoltarea mea ca persoană.
Reporter: De ce nu ai ales o universitate din străinătate? Ce anume te-a ținut acasă, în România?
Cristina Prunariu: Îmi iubesc țara si doresc să profesez aici, fapt pentru care am ales și studiile la București. După multe recomandări și informare, am ajuns la concluzia ca Facultatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” este una foarte bună la nivel internațional şi daca poți să înveți o meserie foarte bine, de ce sa nu o faci la tine acasă?!
Reporter: Ce job îți dorești să ai după finalizarea studiilor universitare? Te-ai orientat deja?
Cristina Prunariu: Mă orientez spre proiectarea de arhitectură, iar după cei doi ani de practică visez sa îmi deschid propriul birou de arhitectură, daca voi considera că am dobândit destulă experiență.
Reporter: Care este cea mai mare dorință a ta, în momentul de față?
Cristina Prunariu: Cea mai mare dorință a mea ar fi terminarea facultății cu succes şi realizarea profesională deoarece este un domeniu greu şi competitiv, însă nimic ce mă poate descuraja.
Reporter: După ce principii te ghidezi în viață?
Cristina Prunariu: Merg pe principiul: După muncă, şi răsplată. Cred că fiecare om poate ajunge acolo unde își dorește prin muncă și ambiție, lucru pe care l-am trăit pe pielea mea şi sunt sigură că îl voi întâlni de repetate ori de acum încolo. Nimic nu se obține ușor, iar munca si determinarea sunt cele mai bune mijloace de care ne putem folosi. Un alt principiu după care mă ghidez este: Fă ceea ce îți place şi nu va trebui să muncești niciodată pentru că o dată ce ți-ai ales o meserie ce te reprezintă, munca, chiar dacă nu este mai ușoară, este plăcută și este percepută altfel. Asta cred că și-ar dori orice om.
Reporter: Cum îți vezi viitorul în următorii ani?
Cristina Prunariu: În următorii ani mă văd muncind din greu să termin facultatea, după care mă văd încercând să profesez meseria aleasă. Momentan, tot ce am în minte este ghidat de facultate pentru ca deciziile şi ocupațiile pe care le avem acum ne determină viitorul. Deci, sper că în viitor voi merge pe același drum pe care merg acum și voi avea aceleași aspirații.
2 Comments