Și-a depășit în permanență limitele și a spart barierele societății, astfel reușind să devină una dintre cele mai cunoscute și puternice femei din România. Corina Martin, gorjeancă la origini, și-a construit o carieră incredibilă în domeniul turismului, fiind mânată în viață doar de pasiune și respect față de ceea ce o înconjoară în frumoasa noastră țară. De mai bine de nouă ani face voluntariat, reușind să implementeze cele mai inovative metode de promovare a turismului românesc. Deși viața i-a pus în cale și momente de nefericire, Corina Martin a luptat mereu și a privit viitorul cu speranță și zâmbetul pe buze. Are un CV impresionant și chiar și atunci când i s-au închis uși, nu a depus niciodată armele și a luptat pentru rezultate la superlativ. A crezut în mereu în țelul său cu toată simțirea, iar reușitele nu au întârziat să apară. Cult-ura că oferă un interviu inedit cu o femeie demnă de apreciat care, deși a trecut prin momente cumplite în viața personală, întotdeauna s-a dedicat oamenilor care i-au oferit încrederea. Corina Martin, președintele Federației Asociațiilor de Promovare Turistică din România, este un exemplu pozitiv pentru orice femeie care vrea să își depășească limitele să renască după orice încercare grea a vieții.
Reporter: Care este legătura dumneavoastră cu Gorjul?
Corina Martin: Părinții mamei mele au fost gorjeni, din Purcari, și practic mă consider gorjeancă, am și sânge oltenesc, chiar dacă sunt din Constanța. Îmi place foarte mult muzica oltenească și chiar cânt cu mare drag câteva din melodiile Mariei Lătărețu.
Din acest motiv am răspuns cu mare drag și invitației de a mă alătura unui proiect care a adus, într-un final, Mărul de Aur pentru Târgu-Jiu și Gorj, un proiect inițiat de colega noastră Laura Dragu, care reprezenta ANAT la momentul respectiv și pentru că eu am înființat mai multe asociații de promovare a turismului în mai multe județe din țară, evident că a venit și rândul Gorjului.
Am propus domnului președinte al Consiliului Județean, domnului primar și colegilor mei din turism, să înființăm și în județul Gorj o asemenea asociație, care poartă numele „Acasă la Brâncuși”. În ultimii trei ani am înnodat mai strâns legătura cu Gorjul, mai ales că acest loc este unul extraordinar, cu mult potențial turistic.
„Am calitatea să unesc oamenii, să îi conving și să îi adun în jurul meu”
Rep.: Datorită activităților dumneavoastră în domeniul turismului sunteți descrisă ca fiind una dintre cele mai puternice femei din România. Cum vedeți acest statut care vă este oferit?
C.M.: Am primit, de-a lungul ultimilor ani, aceste catalogări ale atitudinii pe care o promovez. Am fost numită și „Iron Lady – Doamna de Fier”, ”Doamna Turismului Românesc”, „Fuhrer”, de către colegii mei care reprezintă cel mai puternic grup de turism din Europa- cel german.
Sigur, am auzit foarte multe astfel de catalogări și sunt amuzată de ele, probabil este o recunoaștere a faptului că în ultimii nouă ani, eu muncesc voluntar, gratuit, pe românește, pentru a conduce patronatul ANAT din România și s-a întâmplat să fac asta două mandate, consecutiv, maxim admis de statut.
Am luat, practic, tot ce se putea lua, iar apoi am înființat aceste asociații de promovare, unind autoritățile locale dintr-un județ cu operatorii locali din turism și am creat astfel un model. Cu câteva zile în urmă, acest model a fost considerat cel mai modern din Europa, iar aprecierea au făcut-o cei de la cele mai mari asociații de turism din Europa, cu care m-am întâlnit la Parlamentul European, la Bruxelles, și faptul că am condus mai multe organizații și încă mai conduc, nu este ușor.
Mai ales că fiind femeie nu este confortabil, nu este ușor într-o lume a bărbaților. Până la urmă și turismul este o lume a afacerilor, un sector de business în care, desigur, cei care au reușit mai mult și au afaceri de succes sunt, în general, bărbați. Eu mă încăpățânez să demonstrez că se poate, de noi depinde să se poată.
Nu îmi place să spun „Nu”, „Nu pot” sau „Nu știu”. Am spart foarte multe bariere și cred că asta mi-a atras și aceste catalogări de femeie puternică. În același timp, am calitatea să unesc oamenii, să îi conving, și de a aduna oameni în jurul meu. Atunci când îți formezi echipe, cred că este o măsură a unui caracter puternic.
Voluntară în slujba turismului românesc de nouă ani
Rep.: Îmi spuneți un lucru pe care nu îl știam și, cel mai probabil, nu îl știu nici ceilalți. Mă refer la faptul că faceți voluntariat de nouă ani.
C.M.: Și eu mi-am dat seama abia de curând că oamenii nu știu acest lucru, am auzit chiar în orașul meu că, probabil, dacă sunt atâția ani de când sunt aleasă președinte probabil că îmi e bine, că este un loc călduț, oamenii neștiind că, de fapt, nu am primit un leu salariu în nouă ani de când conduc aceste organizații de turism.
Sunt de nouă ani președinte al Federației, de opt al Asociației „Delta Dunării” și de patru ani președinte ANAT. Niciun leu, niciodată salariu. Nu asta ar fi problema, eu cred foarte mult în voluntariat și încerc să dau acest exemplu și copiilor mei și tinerei generații, dar în jurul meu observ că există această mentalitate cum că trebuie să fim neapărat plătiți ca să facem un lucru pentru comunitate.
Mie mi se par valori sacre, iar pentru ele fac voluntariat. Este adevărat, în jurul meu foarte puțini fac voluntariat, dar eu mi-am propus să fiu exemplul care schimbă regula.
Rep.: Nu este dificil acest lucru? Totuși, există și necesități!
C.M.: Este foarte dificil! La un moment dat îți neglijezi propria afacere, cum este în cazul meu. Am pornit în urmă cu 26 de ani când am terminat ASE și chiar Turism. După șapte ani în care am condus prima agenție de turism privată din România, filiala Constanța, am deschis propria mea agenție de turism.
Ei, bine, acesta este singurul meu business și este unul exclusiv în turism. Este normal să te ocupi de afacerea ta, indiferent în ce domeniu este, ori eu aloc acestor misiuni de voluntariat 95% din timpul meu. Am descoperit că, într-adevăr, în harta astrală am această misiune, să lucrez pentru comunități mari, deci sunt unde trebuie să fiu.
Eu nu am vorbit niciodată despre viața mea privată și oamenii nu știu foarte multe lucruri, inclusiv că eu nu sunt plătită pentru ceea ce fac de nouă ani încoace. După ce am să predau ștafeta, o să spun lucruri care vor șoca multă lume. În prezent, interesul meu și misiunea mea sunt legate de ajutarea comunității, a orașului meu, a țării mele.
Rep.: Sunteți descrisă ca o femeie foarte bogată. Este adevărat acest lucru?
C.M.: O să vă șocheze răspunsul meu! Nu sunt bogată, eu am trecut printr-un divorț care m-a lăsat fără o locuință. Oamenii nu știu nici acest lucru, vă spun în premieră absolută acest lucru din viața mea. Eu locuiesc într-un apartament de două camere, închiriat.
Am pierdut la divorț tot ce aveam până la acel moment, ca familie, și pentru că la noi în România există acele topuri ale milionarilor, oamenii au presupus multe.
Nu a existat partaj, nu a existat nimic din ce s-a scris. Acțiunile soțului meu au fost la firmă, iar ele nu sunt partajabile la divorț, iar eu nu am avut nimic pe numele meu. A fost o evaluare a firmei fostului soț, nu a lui personală. Eu nu aveam acțiuni la acea firmă. Nu sunt bogată, nu dețin nici măcar o locuință.
„Nu am vrut să fac din viața mea un spectacol”
Rep.: Cum ați suportat tot ce apărea în mass media, deși știați că nu este adevărat?
C.M.: Eu am suportat foarte mult în acești ani! Eu am trei copii care nu au locuit lângă mine în ultimii ani, este o consecință a divorțului și am reușit să îi aduc lângă mine abia acum câteva 
săptămâni. Nu am spus foarte multe lucruri pentru că nu am vrut ca ai mei copii să citească despre viața personală a părinților lor din ziare. Nu am dat niciodată un răspuns pentru că s-au făcut numai presupuneri. Poveștile au rămas.
Când reprezinți mulți oameni care te mandatează cu încrederea lor și te trimit undeva să îi reprezinți, ori eu am acceptat această misiune, nu era normal să îmi aduc în atenție problemele personale. De aceea le-am lăsat mereu în umbră și nu mi-am dorit să fac din asta un spectacol public.
Am fost preocupată să reușesc tot ce mi-am propus să fac în planul carierei. Nu am fost la emisiuni să vorbesc de viața mea, nu am dat drept la replică, pentru că nu am vrut să fac un spectacol public.
„Zâmbetul a ajuns să îmi fie un scut de apărare”
Rep.: Cum v-ați schimbat după această experiență nefericită din viața dumneavoatră?
C.M.: Situația dramatică prin care am trecut și din care mi-am revenit pas cu pas a însemnat pentru mine o transformare radicală. În primul rând, pentru viața mea, am luat totul de la zero și m-a ajutat asta foarte mult pentru că am avut o șansă de la Dumnezeu să mă reconstruiesc. Eu am luat-o ca pe o provocare și o oportunitate. De aceea, poate, cei apropiați, puținii care îmi știu situația, îmi spun că sunt puternică.
Este foarte adevărat, puteam claca foarte ușor, aș putea să scriu trei cărți dacă ar fi să spun prin ce am trecut și trec și acum, dar am ales altceva. Am niște aptitudini de a mă adapta, probabil este și o caracteristică a zodiei, zâmbetul acesta pe care mi l-am construit în ultimii cinci ani, a ajuns să îmi fie o emblemă și un scut de apărare.
A devenit pentru mine o chestiune de atitudine. Indiferent care sunt problemele prin care am trecu, am ieșit în față cu zâmbetul pe buze pentru că am pus mai presus misiunea mea și rezultatele pe care mi le-am propus să le îndeplinesc, pentru orașul meu, pentru turismul din țara mea.
Toată această trasformare a mea a fost o șansă fantastică, faptul să nu ai nimic, dar să ai totul în același timp, libertatea aceasta a spiritului și de a-ți propune să faci orice, trebuie privită ca o provocare, ca o șansă. Asta ține de atitudine, de un caracter puternic, mai ales că am văzut foarte mult în jurul meu femei care au clacat.
Rep.: Dacă ați avea posibilitatea să schimbați trecutul, ce anume ați modifica?
C.M.: Nu cred că trebuie să mă mai gândesc în felul acesta. Am învățat să fac pace cu trecutul. Nu gândeam așa înainte pentru că, într-adevăr, racul, se uită în trecut și are regrete și frământări puternice, dar am învățat că trebuie să lași trecutul exact așa unde și cum este. Nu poți modifica nimic, asta trebuie să fie un mesaj că este ca un folder lăsat în calculator pe care o să îl ștergi la un moment dat. Nu aș putea să mă mai gândesc acum ce aș putea să schimb.
Tot ce a existat în viața mea au fost lecții, au fost pași și în mod clar, tot ce am trăit în viață m-a făcut să fiu ceea ce sunt acum și să gândesc așa cum gândesc acum. Primim lecții cei care le putem duce, dar și pentru a evolua. Toate încercările vieții sunt, de fapt, șanse. Să învățăm mai mult, să ne pregătim mai bine pentru ce urmează mai departe, viața este o luptă ageră.
În afara faptului dacă vrei să fii doar spectator, să îți propui foarte puțin și îți duci viața la un nivel la care nu ți se pot întâmpla multe surprize negative, dar nici plăcute pentru că nu aspiri la mai mult.
Rep.: O ultimă întrebare! Ce vă propuneți în următorii ani?
C.M.: Este o întrebare la care ar trebui să am un bilanț, atât cu tot ce am făcut până acum și unde vreu să ajung mai departe. Îmi este foarte greu să spun pentru că atunci când faci voluntariat, așa cum fac eu, când ești ales, nefiind un business, încerc alături de alți oameni să fac la capitolul turismului ceea ce statul român nu a făcut în 25 de ani.
Nu pot să știu exact ce voi face peste cinci ani, pentru că o să vină și momentul când va trebui să fiu mai preocupată de propriile mele facturi și atunci nu o să mai pot să fac voluntariat.
Îmi propun să mențin parteneriatul public privat, să avem cât mai multe asociații de turism în România, să reușesc ca la nivel național să înființăm Organizația Română de Turism, acesta este marele meu scop.
Îmi doresc ca despre țara mea să aud vorbindu-se de bine în lume și mult mai mult și mult mai frumos. Iar dorința mea este să contribui și eu la acest lucru minunat!
1 Comment