Şi-a scris povestea de succes pas cu pas, iar acum este cunoscută în întreaga lume a atletismului pentru performanţele sale. Constantina Diţă este una dintre gorjencele care ar merita cu prisosinţă o stea pe Aleea Celebrităţilor din Târgu-Jiu, fiind o emblemă a românilor de succes, care şi-au clădit cu sudoarea frunţii o carieră strălucită. S-a născut la Turburea, iar acum trăieşte în America, dar Gorjul înseamnă totul pentru campioana care a reuşit să câştige aurul la Jocurile Olimpice de la Beijing în anul 2008, alte două medalii de aur şi trei de bronz.
Reporter: Dumneavoastră ați ales atletismul sau el v-a ales? Cum a început această poveste și la ce vârstă?
Constantina Diță: Cred că şi una şi alta…dar mai mult eu l-am ales. Povestea a început în anul al III-lea de liceu (mai exact în anul 1987)… s-a făcut selecţie la liceu, unde au alergat toate clasele de liceu, selecţia a fost pentru calificarea la finala pe judeţ între licee. La concurs am câştigat selecţia şi la fete şi la băieţi…deci am ieşit prima pe liceu. Am participat la finală la Târgu-Jiu şi am venit pe locul al III-lea, unde am întrecut sportive din Târgu-Jiu care deja făceau sport de performanţă. La această competiţie, primul meu antrenor Domnul Zorilă Mircea m-a văzut şi m-a întrebat dacă vreau să fac sport de performanţă şi am zis „Da!”….şi aşa a început sportul de performanţă pentru mine.
Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră județul Gorj? Ce simțiți atunci când auziți numele acestui loc?
C.D.: Înseamnă totul…aici m-am născut, aici am început sportul de performanţă şi aici l-am născut pe fiul meu. Când aud despre numele judeţului meu sunt foarte mândră şi mai ales că în judeţul nostru avem capodoperele marelui scluptor Constantin Brancuşi, Casa Memorială a lui Ecaterina Teodoroiu şi altele la fel de importante. Aproape toată famila mea locuieşte în judeţul Gorj şi vin de 3-4 ori pe an acasă, în locul natal.
Rep.: Unde este „acasă” pentru dumneavoastră? România sau America?
C.D.: Fiecare dintre ele au un loc special în sufletul meu…România este ţara în care m-am născut şi America este ţara care m-a adoptat. Acasă sunt în amândouă părţile.
Rep.: Ce v-a impresionat cel mai tare atunci când ați început să trăiți în America?
C.D.: Sunt multe lucruri care m-au impresionat..dar cel mai mult a fost respectul pentru sportivi.
Rep.: Care considerați că a fost cea mai mare provocare a vieții dumneavoastră?
C.D.: Cea mai mare provocare a fost la Jocurile Olimpice de la Beijing.
Rep.: Cu un astfel de succes în lumea sportului, sunteți o femeie celebră. Cum ați resimțit acest statut și cât a contat pentru dumneavoastră?
C.D.: Pentru mine a contat cel mai mult să urc pe podiumul olimpic şi de aici am simţit cum am intrat în lumea celebră.
Rep.: Ați simțit vreodată că succesul se întoarce împotriva dumneavoastră?
C.D.: Da, de multe ori, când îmi propuneam să câştig un maraton sau să iau o medalie la JO, CM şi nu reuşeam, atunci mă gândeam că succesul este împotriva mea, dar am luptat în continuare şi am reuşit să am succese.
Rep.: O stradă din America vă poartă numele! Cum s-a ajuns la această frumoasă decizie din partea autorităților de acolo? Ce alte locuri vă mai poartă numele și unde ați reușit să vă lăsați amprenta?
C.D.: Strada care a fost cu numele meu a fost doar pe perioada competiţiei de la concursul de 4 mile din Peoria, Statul Ilinois, în acel an 2009 am fost băgată în Hall Of Fame în acest oraş.
Rep.: Ce ați schimba în viața dumneavoastră, dacă ați avea o baghetă magică și v-ați putea întoarce în timp?
C.D.: Nu cred că aş schimba nimic, daca aş începe din nou, aş face acelaşi lucru.
Rep.: În cariera de sportiv, ați simțit vreodată că dați înapoi? Că lucrurile nu evoluează așa cum ar trebui?
C.D.: Da…am fost la maratonul de la Los Angeles în anul 2002 şi eram pregătită să câştig, dar am venit pe locul patru, atunci am zis că nu o să mai fac sport de performanţă pentru că muncisem foarte mult pentru acest concurs, iar rezultatul nu a fost la aşteptările mele.
Rep.: Ce înseamnă fericirea, în viziunea dumneavoastră?
C.D.: Fericirea, pentru mine, înseamnă familia, să ajut oameni, să fac lucruri de care să fiu mândră.
Rep.: V-ați simțit vreodată nefericită cu adevărat?
C.D.: În viaţă sunt şi lucruri care te fac să fii nefericită, dar important este să poţi trece peste ele.
Rep.: Cea mai mare realizare a dumneavoastră este…
C.D.: Copilul meu şi medalia câştigată la Jocurile Olimpice.
Rep.: Un principiu după care v-ați ghidat în viață?
C.D.: În viaţă tot timpul am urmat ce am simţit că trebuie să fac, nu am avut un principiu anume.
Rep.: Sunteți un model pentru multe persoane! Dumneavoastră ați avut un model pe care ați dorit să îl urmați?
C.D.: Modelul meu în viaţă de sportiv este doamna Maricica Puica…când am văzut-o la JO de la Los Angeles, 1984, când a câştigat medalia de aur la proba de 3000 metri, atunci visam ca un copil de doar 14 ani să fiu şi eu pe podiumul olimpic….iar visul meu a devenit realitate după 24 de ani la Jocurile Olimpice de la Beijing.
Rep.: Ce vă mai doriți de la viață?
C.D.: Îmi doresc să fiu sănătoasă şi să pot face în continuare ceva pentru România.
Rep.: Un gând pentru gorjeni și toți cititorii „Cult-ura”?
C.D.: Gorjenilor şi cititorilor „Cult-ura” le doresc multă sănătate şi să fie mândri că sunt gorjeni.
1 Comment