Valeriu Andronache, din localitatea Pojogeni, Tataie, așa cum îi spun toți microbiștii, este cel mai vârstnic suporter al echipei de fotbal Pandurii. Acesta are vârsta de 84 de ani și este alături de echipa sa de suflet la toate meciurile, chiar și la cele din deplasare, la sute de kilometri distanță. Acesta merge pe jos peste zece kilometri pentru a merge la meciurile formației gorjene. Bătrânul este în stare să meargă pe jos până la Târgu Jiu pentru a-i susține pe fotbaliști.
Reporter: Sunteți în putere? Mai puteți să mergeți și acum pe stadion pentru a susține echipa?
Valeriu Andronache: Sunt în putere și mă simt foarte bine. Abia aștept să se reia campionatul pentru a merge pe stadion și să susțin echipa. Mersul pe jos mă menține într-o formă bună. Când merg în deplasare, merg cam șase kilometri pe jos pentru a ajunge la autocar, pentru că nu ajunge până în Pojogeni, iar când mă întorc, la fel trebuie să merg pe jos aceeași distanță.
Rep.: Unde ați lucrat? Ce meserie ați avut?
V.A. Tatăl meu, care a fost în ambele războaie mondiale, m-a băgat ucenic la București. Am stat patru ani ucenic. Lucram fierărie-lăcătușerie. Duminica eram pe stadioane, ba pe Republicii, ba pe Dinamo. Atunci țineam cu Locomotiva București, care a devenit, apoi, Rapid București. M-a luat militar și după ce m-am eliberat am lucrat la stația Progresul, dar nu am mai găsit locuință și m-am transferat la depoul Petroșani, ca lăcătuș. Pe urmă am trecut la focărie pe locomotivă, pentru că erau mașinile cu aburi în floare și pe urmă am venit cu transfer mai aproape de casă, la Depoul Craiova și am lucrat la Remiza Târgu Jiu. Am făcut specializare la școala de mecanici abur, iar, mai târziu, și în diesel, pentru că ieșiseră locomotivele, iar în anul 1987 m-am pensionat.
„Îmi doresc să fiu pe stadion și să încurajez echipa“
Rep.: Ați fost în toate deplasările?
V.A.:Am fost în toate diviziile cu Pandurii, și atunci când a jucat în C și în B. Peste tot.
Rep.: Nu e obositor pentru dumneavoastră?
V.A.: Nu este obositor, pentru că îmi place foarte mult. Eu îmi doresc să fiu pe stadion și să încurajez echipa.
Rep.: Nu e mai comod să urmăriți meciurile din fața televizorului?
V.A.: Nu, îmi place să fiu prezent pe stadion și să încurajez echipa.
Singurul suporter la meciul cu Botoșani
Rep.: Care a fost cea mai frumoasă deplasare cu Pandurii?
V.A.: Cele mai frumoase deplasări cu Pandurii au fost la Cluj, când a jucat în Cupa UEFA, cu Dnipro, Hapoel Tel Aviv. La meciul cu Hapoel am fost singurul suporter al echipei Pandurii de pe stadion, pentru că nu au pus la dispoziție autocar. Și la Botoșani când a jucat Pandurii în campionatul trecut am fost tot singurul de pe stadion.
Rep.: Cât timp ați făcut până acolo?
V.A.: Am plecat din Târgu Jiu la ora 11 și am avut legătură din București la ora 23,00, iar la ora 6 dimineața am fost în Botoșani. M-am dus să scot biletul și am spus să-mi dea la peluza oaspeților. A venit un jandarm și m-a dus la peluză. Au stat 30 de jandarmi lângă mine.
Pițurcă, jucătorul preferat
Rep.: Care este scandarea d-voastră preferată?
V.A.: Pe ploaie și pe vânt, cu Pandurii sunt. Este scandarea compusă de mine.
Rep.: Ce fotbalist care a jucat la Pandurii v-a plăcut cel mai mult?
V.A.: Pițurcă. Era un adevărat golgheter. Avea un stil de joc care îmi plăcea. Îmi aduc aminte că în meciul cu Autobuzul București, din divizia B, nu a intrat titular și Pandurii era condusă cu 4-0. A fost băgat mai târziu și a dat patru goluri în cinci minute. S-a terminat 4-4.
