Ce frumos ar fi ca lumea să fie mai creativă, mai sufletistă. Ar trebui ca noi să fim optimiști de fiecare dată când vorbim despre țara în care trăim. Să privim partea bună a lucrurilor….
Ce frumos ar fi ca vorbele rele să nu ne mai ducă de nas, iar cuvintele pe care le auzim la colțul străzii să fie decât niște simple zvonuri neinteresante pe care trebuie să le aruncăm în micul tomberon al minții…
Ce frumos ar fi ca noi să apreciem cu mai multă dragoste valorile de astăzi. Să ne mândrim cu copii talentați care vor spune cu bucurie în suflet „SUNT ROMÂN”… Fie cântăreț, fie compozitor, fie sunetist, fie bucătar, fie constructor. Tot ce există în jurul nostru se numește ARTĂ. Arta a făcut ca noi, oamenii, să transimtem sentimente uluitoare. Fie de tristețe, fie de fericire, fie de melancolie. Ce frumos ar fi ca lumea virtuală să nu mai fie comparată atât de des cu cea reală.
Observ, și spun acest lucru cu mare durere în suflet, că majoritatea adolescenților sunt izolați pur și simplu în această lume virtuală. Mie îmi place să îi zic „o lume fără viitor”. De ce? Câți copii au fost amenintați, poate și omorâți de acești oameni care trăiesc în întunericul lumii fără viitor… Poate anumiți tineri uită să îi mai întrebe pe părinții lor dacă sunt bine, dacă sunt sănătoși, dacă au nevoie de ceva și un lucru foarte important, uită să își întrebe sufletul dacă are nevoie de afecțiunea pe care doar părinții o pot oferi cel mai bine.
Ce frumos ar fi ca lauda să fie acoperită de o pătură foarte groasă numită modestie…
Ce frumos ar fi ca telefoanele să fie înlocuite cu adevarății prieteni pe care greu îi mai găsești în ziua de astăzi, iar diferențele financiare cu care concurează oamenii din ziua de astăzi să nu fi existat vreodată….
Într-adevăr, viitorul depinde de noi, de visele pe care trebuie să le îndeplinim, de iubirea pe care trebuie să o dăruim și de fericirea pe care trebuie să o împrăștiem în această lume…
Nu uita să visezi…
Larisa Cârlugea
