Tismana a fost locul preferat de petrece a vacanțelor de către poetul George Coșbuc. În fiecare vară venea împreună cu familia, la vila unui prieten care se afla în apropierea sfântului lăcaş de cult. Coșbuc devenise un om de-al locului pe care sătenii îl numeau badea Gheorghe. Coșbuc i-a adus la Tismana și pe alți oameni de cultură deosebiți: „Locuri l-au atras aşa de mult încât el venea la Tismana aproape în fiecare vară, deşi, ardelean fiind, relaţiile sale de suflet fuseseră în prima tinereţe legate de zona Năsăudului. Coşbuc devenise, din ardelean, un împătimit al Tismanei olteneşti; o figură respectată în cadrul satului, unde localnicii îl numeau badea Gheorghe. El adusese spontan la Tismana un nucleu de intelectuali realizând acolo, pe neobservate, un puternic centru de spiritualitate. În anumite perioade ale verii, la vila Sfetea puteau fi văzuţi muzicieni ca Alfonso Castaldi şi Dumitru Chiriac, istorici ca G. Popa Lisseanu şi chiar italianul profesor Ramiro Ortiz”, arată profesorul Dan Corneliu Brăneanu.
Stătea cu picioarele în apa rece a Tismanei
Coșbuc citea în diferite ipostaze mai ciudate. Astfel, acesta obișnuia să stea cu picioarele în apa rece a Tismanei. „Coşbuc mergea cu picioarele goale prin apa rece curgătoare şi se întreţinea cu Ramiro Ortiz care-l urmărea de pe mal. Mai mult, au fost consemnate situaţii în care Coşbuc scria, efectiv, într-o poziţie originală, respectiv cu picioarele în apa care, acolo, vara este destul de rece. Atitudinea nu ea era întâmplătoare, ci rodul unor lecturi mai deosebite faţă de ce se citea atunci în societatea românească”, prezintă Dan Corneliu Brăneanu.
„Divina Comedie”, tradusă la Tismana
Mai multe lucrări deosebit de importante din literatura română au fost concepute de Coșbuc la Tismana. „Trebuie arătat că la Tismana nu numai s-au schimbat idei, dar s-a trudit efectiv în domeniul literaturii. G. Coşbuc a avut acolo cele mai bune condiţii pentru operele la care lucra mai de mult, şi anume traducerea integrală a Odiseei, a Bucolicelor lui Virgiliu, ca şi a Georgicelor, a Eneidei şi a operelor Kalidasa, Sacontala. În foişorul său, Coşbuc a lucrat mult la traducerea Divinei Comedii a lui Dante”, a mai menţionat profesorul gorjean.
