Tânăra iubitoare a tradițiilor populare, Carmen Elena Ciochină a copilărit la Tismana, în satul Topești. Încă de la grădiniță se îmbrăca în costum popular și se simțea mândră de straiele pe care le purta. Crescută în iubirea pentru tradițiile noastre strămoșești, Carmen a învățat să coase ii autentice pe care le poartă chiar și la școală! Carmen Ciochină este elevă la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”, în clasa a X-a, la specializarea Științe ale naturii. Își împarte cu multă responsabilitate timpul între pasiunea sa și școală, astfel că are rezultate bune la învățătură. De un an, adolescenta a învățat să coase ii, lucrând șase luni la prima sa cămașă autentică. Planurile sale de viitor sunt conturate și își dorește să readucă în atenția gorjenilor frumusețea portului tradițional. „Pentru mine, ia este conexiunea cu străbunii. Mereu când văd o cămașă încerc să o privesc în cel mai mic detaliu, să înțeleg pe cât posibil ce a fost în mintea femeii care a cusut-o!”, spune adolescenta.
Iubește tradiția populară și cămășile pe care le lucrau bunicile, cu migală, acum o sută de ani! Îndrăgostită iremediabil de ia sau cămașa tradițională românească, Carmen Ciochină a învățat să coase, astfel că a reușit într-un timp destul de scurt să își facă o minunată ie pe care o poartă cu multă mândrie. Are în lucru alte proiecte legate de cămășile autentice, așa că vara aceasta și-a propus ca prin câteva acțiuni de suflet să (re)aducă în atenția gorjenilor portul popular și frumusețea sa de neegalat. Carmen Ciochină are 16 ani și a crescut la Topești, lângă Tismana, zonă cu un bogat trecut etnografic. Aici a învățat despre frumusețea iilor tradiționale, despre simbolistica portului popular, despre minunile pe care ți le pot trezi în suflet melodiile cântate din moși strămoși. „Ambii mei părinți sunt originari din Tismana, din sate vecine. Am o soră mai mare cu patru ani, studentă la Facultatea de Medicină. Cu toții sunt încântați de pasiunea mea pentru ii și portul tradițional și mă susțin. Pentru asta vreau să le mulțumesc, deoarece pasiunea mea pentru cusut este uneori destul de costisitoare. (…) În ceea ce privește studiile superioare, aș vrea să îmi urmez sora și să aplic la Universitatea de Medicină și Farmacie”, a spus Carmen Ciochină.
A lucrat șase luni la prima sa ie autentică
În urmă cu doi ani a descoperit cămășile brodate care o fascinau, mai ales că în acea perioadă se declanșase fenomenul întoarcerii la haine „tradiționale”. Carmen explică utilizarea ghilimelelor la cuvântul tradițional prin faptul că există diferențe uriașe, evidente între așa-zisul tradițional purtat de unii români și autenticitatea hainelor populare! „La început a fost cămașa brodată, acum doi ani (…) după ce am terminat această lucrare (cu ajutorul bunicii), în minte mi-a încolțit ideea unei cămăși tradiționale, demnă de fală. Așadar, un an mai tarziu, după ce am învățat «abc-ul» din grupul online «Semne cusute în acțiune», am început să cos prima ie autentică – o copie după cea purtată de bunica paternă la nunta sa!”, a povestit Carmen Ciochină.
Povestea acestei ii este una mai specială, căci bunica lui Carmen și-o cususe înainte să se mărite, dar o dată cu trecerea anilor, cămașa s-a deteriorat și ulterior s-a pierdut. Deoarece voia cu tot dinadinsul să recreeze ia bunicii, Carmen a găsit în sat, la o „surată” de-a bătrânei aceeași ie, cu același model pe care l-a reprodus maiestuos. A lucrat la cămașă șase luni de zile: „La IA MEA am lucrat aproximativ șase luni. Ceea ce m-a determinat să încep un proiect care solicită un timp atât de îndelungat și multă răbdare, a fost mai mult un pariu cu mine. Să-mi demonstrez mie că pot mai mult și, mai apoi, celorlalți. Desigur că și ceea ce se petrecea în grupul de pe Facebook -vedeam cum alte femei își cos cămași- a fost un imbold să încep și eu! Port ie la școală, pe stradă și la evenimente în familie. Chiar mi s-a întâmplat să merg pe stradă și să fiu întrebată cu ce preț vând cămașa pe care o purtam”, a mai povestit adolescenta.
Diferențe între o cămașă de artizanat și o cămașă autentică
Când vorbește despre ii, chipul fetei se luminează! Pasiunea pentru tot ce înseamnă autentic românesc a făcut-o să se documenteze, să își adune cât mai multe informații fie de la bătrânii satului, fie din cărți sau de pe blogul Ioanei Corduneanu, cea care a înființat comunitatea „Semne cusute”. Carmen, la cei 16 ani ai săi, știe mai multe lucruri despre simbolurile de pe ii, despre felul în care se coase o cămașă tradițională decât femeile în toată firea. „Diferențele sunt numeroase și destul de facil de sesizat! O cămașa autentică are mai mereu un număr par de râuri pe piept, atunci când gura cămășii este mijloc. În cazul în care gura cămășii este la spate, pe o parte sau inexistentă (cu precădere la cămășile fetelor tinere), atunci întâlnim număr impar de râuri pe piept. Totodată, râurii de pe piept trebuie cusuți cât mai sus până în apropiere de guler. Alt aspect notabil este mâneca, care obligatoriu e croită lungă, purtată așa chiar și pe timpul verii. Pentru confort termic strămoașele noastre purtau cămăși din țesătură de in. În același timp, cusătura de pe o cămașă autentică va fi mereu extrem de măruntă și îngrijită. Pe o cămașă tradițională fiecare cusătura are un rost. Cea mai des întâlnită compoziție la o ie este cea cu mânecă pe care se deosebesc trei câmpuri ornamentale: altița-care stă pe umăr, lată cât palmă. În ea se cos motive ce închipuiesc soare, stele, luna, păsările văzduhului. În sens simbolic este asemănată cu cerul. Sub altița întâlnim încrețul ce simbolizează Pământul. El este cusut în culori predilecte: ocru, maro, bej, galben, chiar verde- la cămășile din Gorj și uneori alb- în Mehedinți, și de cele mai multe ori cu simboluri derivate din romb-corespondentul fertilității. Cel de-al treilea semn ornamental îl constituie râurii – ei semnifică energia ce curge prin mâini și se varsă într-o mare. Foarte important de menționat este straja-o cusătură specifică fiecărei femei pe care o coase în orice loc pe cămașa cu rol apotropaic (protector)”, a afirmat adolescenta din Tismana.
Despre cusăturile stră-străbunicilor
Cusăturile cu adevărat vechi au fost realizate nu de bunicile noastre, ci de stră-străbunicile noastre, începând din jurul anului 1790, spune Carmen Ciochină. „Cuvintele ce descriu cel mai bine o astfel de compoziție sunt migală, bun gust și calitate. Existau mai multe categorii de cămăși, specifice fiecărei activități. De pildă, cămășile de noapte și cele de muncă erau mai puțin ornamentate, cu o croială mai lejeră, comodă. Cămășile de sărbătoare, de fală, aveau o compoziție mai complexă”, a spus fata. Pentru a se documenta și mai temeinic, Carmen a căutat prin muzeele României imagini cu ii vechi, a vizitat instituțiile care au și colecții etnografice. A strâns fotografii document cu modele folosite acum mai bine de o sută de ani din dorința de a le înțelege pe gorjencele care își coseau ii colorate, cu simboluri ce vorbeau despre viață, moarte, zbor, cer și pământ, speranță și iubire. „Pentru mine, ia este conexiunea cu străbunii. Mereu când văd o cămașă încerc să o privesc în cel mai mic detaliu, să înțeleg pe cât posibil ce a fost în mintea femeii care a cusut-o. Dacă era începătoare sau experimentată, tânăra sau bătrână. (…) Mereu citesc cărți de etnologie. Îmi place să merg la Biblioteca Județeană și să împrumut cărți de specialitate. Cartea care descrie cel mai bine costumul gorjenesc este «Portul popular din Gorj» scrisă de Georgeta Stoica. (…) Totodată, sursa din care am cules cele mai multe informații este grupul de pe Facebook «Semne cusute în acțiune». Momentan dețin trei cămăși: o cămașă ungurenească (specifică portului ciobănesc) și două ii (cămăși încrețite la gât cu altiță încreț și râuri), una moștenită de la bunica maternă și cea cusută de mine”, a declarat Carmen Ciochină.
Carmen spune că „Semne cusute în acțiune” este un grup pe Facebook fondat acum aproximativ cinci ani de arhitecta Ioana Corduneanu- pasionată, purtătoare și cusătoare de ii. Grupul reunește aproape 19.700 de membri, iar statutul său este de șezătoare on-line. „Proiectul IA AIEVEA este desfășurat în parteneriat cu Muzeul Țăranului Român din București, care își propune să scoată la lumină din depozitele muzeului cămăși mai vechi de 200 de ani, din unele rămase numai frânturi. Acest lucru va fi posibil cu îndemânarea, priceperea și răbdarea noastră, a celor care facem parte din proiect. La final, în 2018, vom organiza o expoziție”, a încheiat tânăra pasionată de portul tradițional.
