În cadrul acestui interviu o vom cunoaște pe Camelia Rogojinaru, o tânără din Craiova pasionată de muzică, teatru și poezie. Citind acest interviu veți putea afla cum și-a pus amprenta asupra sa actrița Stela Popescu, dar și Nicu Creșu, fostul dirijor al ansamblului „Maria Tănase”. Tot de la Camelia vom afla de ce-i place să poarte costumul popular, de ce îi place să citească sau ce vrea să transmită prin poezia sa.
Reporter: Aș vrea să ne zici câteva cuvinte despre tine, astfel care citesc acest interviu să te cunoască mai bine.
Camelia Rogojinaru: Am 19 ani și sunt studentă în anul I la Facultatea de Litere , Universitatea din Craiova. Sunt o persoană modestă, care muncește din greu și care își stabilește obiective realiste în mod constant. Odată ce mi-am definit criteriile, iau măsurile necesare pentru atingerea lor.
Reporter: Din discuțiile purtate cu tine am înțeles că ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică pe la doi ani și ceva, o vârstă destul de fragedă. Cum s-a întâmplat acest lucru și cum ți-a dezvoltat aceasta pasiune de-a lungul timpului?
Camelia Rogojinaru: Când ai un părinte care lucrează în învățământ , la preșcolari, descoperirea unui talent este inevitabil. Așa s-a întâmplat și cu mine.
Tatăl meu, care este cadru militar, era plecat în aceea perioadă în misiune, în afara țării. Se apropia ziua sa de naștere, iar mama s-a gândit să-i pregătim o surpriză muzicală. Dar se pare că și mami a avut parte de o surpriză, atunci când am reprodus impecabil cântecelul.
De atunci, am început să-mi dezvolt această pasiune cu ajutorul mamei mele și să particip la diferite concursuri.
„Pentru mine, acesta semnifică ținuta care înnobilează un artist.”
Reporter: În același timp am văzut că îți place muzica populară. Aici am o curiozitate, și anume…de ce te-ai îndreptat către muzica populară și nu ai ales alt gen de muzică?
Camelia Rogojinaru: M-am născut și locuiesc în Craiova, dar multă lume nu știe că sunt moldoveancă din partea mamei. Mi-am petrecut majoritatea vacanțelor în zona Moldovei, unde muzica populară se auzea în toate ogrăzile și cred că de aici a plecat pasiunea pentru acest gen de muzică.
Reporter: Că tot vorbim despre muzica populara, am apreciat și apreciez mereu tinerii care îmbracă costumul popular. Ce reprezintă pentru tine costumul popular?
Camelia Rogojinaru: Costumul popular românesc reprezintă una dintre mărturiile de seamă ale culturii acestui popor. Pentru mine, acesta semnifică armura care îți impune o anumită rigurozitate, ținuta care înnobilează un artist și un motiv de mândrie, indiferent de localitatea în care te-ai născut.
Reporter: Din câte știu, în spatele oricărui artist există un profesor care își pune amprenta asupra sa și care îl ajută să se dezvolte. Pe tine cine te-a ajutat să te dezvolți și cum și-a pus acest om, profesor, amprenta asupra ta din punct de vedere artistic?
Camelia Rogojinaru: Cea mai benefică amprentă asupra mea a avut-o maestrul Nicu Crețu, regretatul dirijor al ansamblului „Maria Tănase”. Fiind chiar și vecini de cartier, de la început mi-a spus că orice greșeală pe care o voi face, dumnealui, mă va certa înaintea mamei. A știut să fie prieten, părinte, cineva care mă poate ajuta la nevoie.
Cel mai important sfat pe care mi l-a oferit a fost să pun cartea pe primul loc, indiferent de cât de greu mi-ar fi. Citez: „Mai întâi cartea, Cameluța, fiindcă muzica nu o să-ți țină mereu de foame!”
„Am încercat să privesc dezamăgirea ca pe-o experiență, să învăț lecția și să reușesc să o asimilez într-o formă pozitivă.”
Reporter: Care este primul tău concurs la care ai participat și cât de mult a contat acest lucru pentru tine. Ce ai simțit în momentul în care ai urcat pe scena și ai realizat că în fața ta este un juriu care te va nota?
Camelia Rogojinaru: Aveam aproximativ 5 ani când am participat la primul concurs. Nu știam pe atunci ce înseamnă să concurezi cu alți copii, să lupți pentru a câștiga unul dintre premii, dar cu toate acestea am reușit să mă fac remarcată și să ridic o întreagă sală în picioare. Cu timpul am înțeles aceste aspecte, iar alături de ele au apărut și emoțiile.
Chiar și acum, de fiecare dată când urc pe scenă, am aceleași emoții de parcă ar fi pentru prima dată, dar reușesc să scap de ele atunci când o zăresc pe mama în sală.
Reporter: Știu că ai luat multe premii de-a lungul timpului. Ne poți spune și nouă ce premii ai obținut până în prezent?
Camelia Rogojinaru: Ar fi mult prea multe ca să le enumăr acum. Dar vă pot spune că la toate concursurile la care am participat am reușit să obțin locul I. Totuși, dintre toate unul a fost cel mai important și anume Festivalul „Muguraș Săuceștean” de la Bacău, deoarece am reușit să câștig trofeul.
Reporter: Pentru care premiu ai muncit cel mai mult? Și tot aici aș vrea să te întreb dacă au existat și dezamăgiri în urma participării la anumite concursuri și cum ai trecut peste ele?
Camelia Rogojinaru: Depun același efort pentru toate concursurile. Mă pregătesc temeinic și încerc de fiecare dată să am cea mai bună prestație.
Într-adevăr, au existat și dezamăgiri în urma participării la anumite concursuri. Cu toate acestea, am încercat să privesc dezamăgirea ca pe-o experiență, să învăț lecția și să reușesc să o asimilez într-o formă pozitivă. Să conștientizez ce lucruri nu au mers așa cum m-am așteptat, ca pe viitor să nu mai repet greșeala.
Reporter: Care sunt artiștii pe care îi apreciezi cel mai mult și ți-ai dor ca într-o zi să fi ca ei?
Camelia Rogojinaru: Sunt o persoană selectivă în privința muzicii pe care o ascult. Prin urmare, din muzica populară îmi place Maria Tănase, Fărâmiță Lambru, Ileana Sărăroiu, Petrică Mâțu Stoian și Ionel Tudorache.
„Poezia te cutremură, îţi dă lacrimi şi zâmbete, îţi dă tot ceea ce ai nevoie.”
Reporter: Am văzut că altă pasiune pe care o dezvolți în fiecare zi este poezia. Această pasiune cum ți-ai descoperit-o și care este prima poezie pe care ai scris-o?
Camelia Rogojinaru: Persoana care mi-a descoperit acest talent a fost doamna educatoare Ileana Brînzan. Dumneaei m-a îndrumat și sprijinit, să particip întâi la concursuri de recitat poezii, iar apoi ușor, ușor, chiar și la scrierea lor.
Referitor la prima poezie pe care am scris-o, a fost o fabulă, „Berbecul și cocoșul”. Am publicat-o la vârsta de 11 ani în revista școlii gimnaziale, intitulată „Constelații”.
Reporter: Știu că cei care scriu poezie vor să transmită ceva prin versurile lor. Tu ce vrei să transmiți prin versurile tale?
Camelia Rogojinaru: Poezia este un gând scris sau memorat de cineva pentru a-l împărtăşi cu cei din jur. Poezia te cutremură, îţi dă lacrimi şi zâmbete, îţi dă tot ceea ce ai nevoie. Poezia aparţine celui ce o scrie şi asta înseamnă că trăirile și cuvintele îi aparţin.
Reporter: La fel, din câte am văzut ai câștigat premii și la concursuri de poezie. Ne poți spune despre ce concursuri este vorba?
Camelia Rogojinaru: Sub îndrumarea doamnei profesor Carmen Făgețeanu am participat la câteva concursuri: Concursul Național „Leoaică tânără, iubirea…”, Festivalul Internațional “Romeo și Julieta” și Concursul Național „Octavian Goga”.
„Stela Popescu m-a inspirat prin felul vestimentar, prin felul în care privea provocările vieții și se amuza de fiecare situație dificilă.”
Reporter: Ești o tânără ce are multe pasiuni. Pe lângă muzică și poezie, am văzut că îți place și teatrul. Această pasiune cum ți-ai descoperit-o?
Camelia Rogojinaru: Tot de la grădiniță a pornit și această pasiune, deoarece mergeam cu grupa la piese de teatru. Mergând atât de des la teatru, mi-a făcut plăcere să le urmăresc transpunerea și evoluția actorilor de la un rol la altul. De asemenea, mi se pare interesant să analizez reacțiile lor în anumite împrejurări prin care trecem și noi în viața de zi cu zi.
Reporter: Totodată, am văzut că ai făcut cursuri de actorie cu Stela Popescu. Cât de mult a contat acest lucru pentru tine și cum te-a influențat omul Stela Popescu?
Camelia Rogojinaru: Cursurile, jocurile, momentele petrecute cu colegii au lăsat amprente frumoase în interiorul meu. Cursurile de actorie mi-au dat ocazia să explorez lumea din mai multe perspective, de a fi în constantă evoluție, și de a mă pune în contact cu copilul interior. De asemenea, cursul m-a ajutat să mă exteriorizez, să mă descarc, să mă exprim.
Actrița Stela Popescu era o femeie puternică, perseverentă, o fire calmă și atentă. Prin felul dumneaei reușea să ne capteze atenția și ne făcea să venim de drag la cursuri. Dânsa m-a inspirat prin felul vestimentar, prin felul în care privea provocările vieții și se amuza de fiecare situație dificilă. Dar cel mai mult am admirat energia debordantă, atitudinea pozitivă și pofta de viață.
„Pentru mine cărțile dau profunzimea de care sufletele noastre au nevoie.”
Reporter: Toate aceste pasiuni ale tale au legătură și cu plăcere a de a citi, mai ales că ai zis că ă plăcerea de a citi “este în sângele meu”? Cât de important este cititul pentru tine?
Camelia Rogojinaru: Să te pierzi ore la rând în paginile unei cărți poate fi pentru mulți raiul pe pământ sau o utopie dacă ne gândim la vremurile agitate în care trăim.
Pentru mine cărțile dau profunzimea de care sufletele noastre au nevoie. Cărțile sensibilizează, ne fac să râdem sau să plângem. Într-un fel, ele sunt cele care ne îmbrățișează când avem nevoie de un prieten sau de un adăpost într-un univers care se rotește amețitor cu grijile sale zilnice.
Ele deschid minți, pot fi mijloace de comunicare cu oameni valoroși din trecut sau ne pot colora imaginația.
Reporter: De ce crezi că nu mai citesc tinerii?
Camelia Rogojinaru: Nu vreau să cred că tinerilor nu le place să citească. Și dacă totuși nu o fac, nu este vina lor. Această plăcere trebuie dezvoltată de către părinți și profesori. Astfel, cel care îndeamnă copilul să citească trebuie să fie el însuși un cititor pasionat și să aibă o minte liberă.
Reporter: Acum că ne apropiem de finalul interviului aș vrea să ne zici ce zic ai tăi când văd câte pasiuni ai? Apropo, de tine mai ai timp?
Camelia Rogojinaru: Toate pasiunile mele se regăsesc în familie. Părinții mi le-au insuflat și tot ei m-au sprijinit în dezvoltarea lor.
Da, mai am timp și de mine deoarece visele și ambițiile fac parte din timpul meu.
Reporter: Și o ultimă întrebare, ce planuri de viitor ai?
Camelia Rogojinaru: Când mă gândesc la viitor, mă gândesc totodată și la prezent. Deși e foarte greu să îmi definesc de pe acum planurile de viitor, țelul principal rămâne cariera didactică.
