Este un exemplu de solidaritate și devotament, având la activ peste 2.000 de ore de voluntariat. Mogoi Ionela Camelia, elevă în anul II la Postliceala „Ion Mincu”, specializarea Tehnician Devize și Măsurători în Construcții, este o persoană care trăiește și prin binele pe care îl poate face altor semeni. Tânăra le este aproape copiilor defavorizați și cu probleme de sănătate, ea fiind convinsă că vrea să devină asistent social. Astfel le va putea fi alături copiilor pe care i-a cunoscut sau pe care vrea să îi ajute pentru tot restul vieții.
Reporter: De ce ai ales să faci voluntariat?
Camelia Ionela Mogoi: Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu copiii și de asta am ales să fac voluntariat. Mi-a plăcut să mă implic în toate activitățile pe care le au. Fac voluntariat la Complexul pentru Copilul cu Nevoi Speciale din Vădeni.
Rep.: La ce vârstă ai descoperit prima dată voluntariatul și cum s-a întâmplat acest lucru?
C.I.M.: La vârsta de 17 ani am întrebat o profesoară ce trebuie să fac pentru a lucra cu diverși copii și ea mi-a spus că există un program de voluntariat, să văd dacă îmi place sau nu și am ascultat-o, m-am îndreptat către acest domeniu.
Rep.: Foarte mulți consideră că voluntariatul este timp pierdut. Cum ai încerca să le schimbi concepția?
C.I.M.: Eu nu consider că este timp pierdut, mai ales că această activitate va fi luată în considerare inclusiv la angajare, se pune ca vechime. Mă ajută foarte mult și ca persoană această activitate. Tinerilor le-aș spune că este benefic să să implice în tot felul de activități, să învețe lucruri noi.
Rep.: Te-ai gândit la o profesie pe care ai vrea să o practici, după ce o să termini studiile?
C.I.M.: M-am gândit că aș vrea să lucrez în domeniul asistenței sociale, să lucrez în continuare cu copiii, asta este cariera pe care mi-am dorit-o. Vreau să îi ajut și să îi sprijin.
Rep.: La centrul unde mergi cât timp petreci, efectiv?
C.I.M.: Merg de luni până vineri, în fiecare zi câte șase ore. Îi ajut pe copii la lecții, desfășurăm activități recreative, facem decorațiuni în funcție de sezon. În această perioadă facem felicitări, scrisori pentru Moș Crăciun.
Rep.: Știu că ai peste 2.000 de ore de voluntariat. Cum a fost toată această perioadă? Ai avut și momente mai grele, ai vrut vreodată să renunți?
C.I.M.: Au mai fost și momente delicate, nu foarte grele, însă nu m-am gândit niciodată să renunț. Eu merg singură la voluntariat și deși petrec acolo șase ore am suficient timp și pentru mine, important este să îi ajut pe ceilalți.
