Iubirea și arta s-au împletit fabulos pentru marele sculptor Constantian Brâncuși. Talentul pe care îl avea a atras ca un magnet femeile, iar unele au ales să îl seducă tocmai pentru a-i obține capodoperele. Cel mai bun exemplu este americanca Peggy Guggenheim, o femeie frumoasă, ambițioasă, dar și vicleană. De o frumusețe aparte, fiind fiica unui bogat om de afaceri care a murit pe Titanic în anul 1912, aceasta a decis să cucerească inima gorjeanului pentru a obține din atlierul lui „Pasărea în văzduh” la un preț accesibil. Niciodată nu s-a gândit că un oltean îi va da atâta bătaie de cap și că avea să sfârșească îndrăgostindu-se de cel pe care l-a descris mai târziu, în cartea sa, „Out of This Century”, ca fiind „un amestec de ţăran viclean şi Dumnezeu adevărat”.
Relația dintre Peggy Guggenheim și Brâncuși are un început excepțional. Pasionată de artă și colecționară înrăită, americanca decide să cumpere din atelierul sculptorului opera „Pasărea în văzduh”.
La doar 22 de ani, tânăra avea o alocație anuală de 22.500 de dolari, bani suficienți cât să își satisfacă toate mofturile și chiar să traverseze oceanul, America fiind plictisitoare pentru ea, iubitoare de aventură.
În 1939 se afla la Paris, unde a început să achiziţioneze opere valoroase la preţuri nesemnificative. Marii artişti moderni se pregăteau să părăsească Parisul, din cauza războiului, așa că momentul era prielnic pentru achizițiile cât mai ieftine. Iar afacerile îi ieșeau de minune, până în momentul când l-a cunoscut pe Brâncuși.
Artistul fixase pentru o variantă a „Păsării în văzduh” prețul de 4.000 de dolari, prea mult pentru colecționara înrăită. Americanca i-a spus lui Brâncuși că nu are atâția bani, iar artistul nu a stat pe gânduri și i-a spus scurt și la obiect „Au revoir, madame!”.
Brâncuși a intrat în jocul seducției
Atitudinea lui Brâncuși a revoltat-o pe tânăra domnișoară, așa că a decis să îl seducă. Nici lui Brâncuşi nu-i displăcea ideea aşa că… s-a lăsat sedus. Ceea ce nu știa Peggy Guggenheim este că avea să cadă chiar ea în plasa iubirii și că o să rămână ceva timp lângă Brâncuși.
După ce au început o relație amoroasă, Brâncuși i-a găsit iubitei sale și un alint, spunându-i „Peghiţa”. Cu toată dragostea dintre ei, nici americanca, dar nici Brâncuși, nu au uitat un lucru: capodopera care îi adusese împreună.
Tânăra vicleană a încercat până în ultima clipă să obțină „Pasărea în văzduh” la un preț mult mai mic, însă dorința sa apăsătoare a devenit o încăpățânare incomensurabilă pentru Brâncuși.
Toată strategia americancei s-a dovedit a fi în zadar, iar furioasă, într-o zi, l-a părăsit. Nu pentru mult timp. S-a reîntors în brațele artistului și a acceptat prețul impus pentru minunata operă, însă nici așa iubirea lor nu a mai durat mult timp.
„El mi-a adus Pasărea la maşină, cu lacrimile curgându-i pe obraji”
La jumătatea lunii mai 1940, faimoasa linie Maginot era străpunsă de nemţi, care au început ocuparea Franţei, ceea ce însemna că Peggy trebuia să se întoarcă în America.
În ziua plecării, americanca a mers la Brâncuși să îi ceară lucrarea pe care o cumpărase. În memoriile sale, „Peggy Guggenheim and Her Friends”, aceasta povestea: „El mi-a adus Pasărea la maşină, cu lacrimile curgându-i pe obraji.
Nu ştiu dacă plângea pentru că nu voia să se despartă de sculptura lui sau pentru că nu avea să mă mai vadă niciodată”.
