Copiii cu dizabilități aflați în grija statului sunt tunși de către „Babi“, un pensionar în vârstă de 62 de ani, care desfășoară această activitate în mod benevol.
Octavian Bîrcă, „Babi“, așa cum îi spune toată lumea, şi-a desfășurat activitatea de frizer, în ultimii 13 ani, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Gorj şi i-a tuns pe cei cu care soarta a fost nemiloasă şi se află în centrele instituţiei.
În urmă cu doar câteva luni, „Babi“ s-a pensionat, dar nu i-a uitat pe copiii alături de care a trăit și vine regulat să-i tundă ca și când ar fi în continuare salariatul instituției.
„M-am obişnuit cu ei şi parcă sunt copiii mei. Să vedeţi cum sar pe mine şi mă îmbrăţişează atunci când mă văd. Îi iubesc pe toţi la fel. Nu mi-au făcut vreodată probleme, deşi sunt bolnavi şi mai sunt agitaţi. La mine au stat întotdeauna cuminţi, când am venit să-i tund. Cum îi pun pe scaun, nu mai mişcă. Vorbesc frumos cu ei şi îi mângâi. Sunt copii cu probleme. Nu ţip la ei, pentru că pe urmă nu mai faci treabă cu ei. Aşa se întâmplă şi cu cei de acasă. Am ieşit la pensie de la 1 martie, dar nu m-a lăsat directorul să plec. În august am ieşit la pensie, dar vin în continuare, fără niciun fel de problemă, pentru că îmi face plăcere“, ne spune „Babi“.
Unii dintre „clienții“ lui Babi trebuie susținuți
Mulţi dintre copii aflați în grija statului sunt grav bolnavi şi nici măcar nu pot să-şi menţină echilibrul atunci când sunt tunşi. „Trebuie ţinuţi de cineva, pentru că nu pot să stea singuri. Pe unii i-am tuns chiar când se aflau în poziţia verticală. Nu-i puteam lăsa aşa, cu părul mare, pentru că riscau să facă păduchi“, ne spune frizerul.
I-a tuns pe toți cei aflați în centrele DGASPC Gorj, de la copii și până la bătrâni. „Când s-a înfiinţat postul de frizer în cadrul Direcţiei, am venit aici şi am mers să tund la toate centrele: la Suseni, la Dobriţa, la Şcoala Ajutătoare, la centrele de plasament de la Răchiţi, Scoarţa şi Târgu Jiu. Unde eram chemat, acolo mă duceam. La o lună şi jumătate cel mult două, mergeam să-i tund. Eu nu ştiam cum e aici, dar, când i-am văzut pe cei mici şi cu ce probleme se confruntă, mi s-a înmuiat sufletul“, ne spune „Babi“.
Afectat de suferința celor pe care îi tunde
„Babi“ a fost afectat de ceea ce li s-a întâmplat oamenilor care au ajuns în centrele statului. Aceștia au simțit nevoie să i se destăinuie frizerului, asta și pentru că au simțit că este un om bun, care le înțelege suferința.
„Mi-a părut mereu rău de ei. Sunt oameni fără ajutor şi copii cu probleme. Era un fost profesor de la Liceul de Muzică. Era foarte elegant. Familia l-a abandonat în azil. Soţia şi cu cele două fete l-au abandonat în azil. Îl întrebam mereu dacă au venit fetele în vizită la el şi era supărat că nu avea vreun semn din partea lor. M-a impresionat ce a fost şi ce a ajuns. Mai era o femeie trecută de 80 de ani şi întotdeauna când mă duceam s-o tund, îmi oferea ceea ce primea la desert, o portocală sau altceva pentru copii sau nepoţii mei.
Oameni cu un suflet mare. Eu le explicam că sunt plătit pentru ce fac şi că are nevoie mai mult decât mine de portocală. Mi-a povestit că soţul i-a murit şi că nu a avut urmaşi. Mai era o bătrână care îmi povestea ca are un copil inginer, dar a adus-o la căminul de bătrâni pentru că în tinereţe s-a purtat rău cu ea. Viaţa îţi rezervă şi bune, dar şi rele. Când ajungeam acasă, mă întreba mereu soţia de ce sunt supărat“, ne povesteşte Babi.
Gheorghe Zisu, directorul Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Handicap Târgu Jiu, are numai cuvinte de laudă la adresa lui „Babi“: „Îl respect din toată inima pentru ceea ce face după ce a ieşit la pensie. Alţii şi-ar fi văzut de pensie. El vine singur, din proprie iniţiativă, şi nici măcar nu îl luăm de acasă. L-am rugat cu o cafea sau cu un ceai, dar ne-a refuzat politicos. Este un gest de toată lauda şi un om deosebit“.
