Am ajuns în Comuna Gogoșu din județul Dolj, o comună care te duce în spate cu o sută de ani și care îți aduce aminte de operele lui Marin Preda. Majoritatea tinerilor au plecat către oraș, unde visează la cariere strălucitoare și o viață mai dinamică. Casele rămase în urma lor, cu ziduri ce păstrează povești din vremuri apuse, se confruntă cu o soartă nesigură, având puțin timp înainte de a începe să se deteriorizeze grav.
Cu toate că locuințele de aici au prețuri derizorii, asemenea unor oferte atrăgătoare pentru investitori sau pentru cei care caută o escapadă din agitația urbană, mulți nu se îngrămădesc să le cumpere. Există o lipsă de interes, în parte din cauza infrastructurii slabe, dar și datorită percepției că viața la țară nu mai este atât de atractivă în comparație cu ritmul alert al orașelor mari.
Această situație ridică întrebări despre viitorul comunității și despre cum poate fi revitalizată o zonă atât de plină de istorie și tradiții. Gogoșu rămâne un loc în care timpul pare să fi stat în loc, păstrând vie esența rurală din România.
