În cadrul acestui interviu îl vom descoperi pe Alecsis Roșca, elev în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, cel care și-a lansat în această săptămână primul său volum de ficțiune „Voință: Mecanismul mașinăriei umane”. Citind acest interviu veți vedea cum tânărul Alecsis abordează problemele economice, sociale, politice, istorice, dar și religioase în volumul lansat. Totodată, Alecsis ne răspunde, într-un mod direct, de ce tinerii pleacă din România și nu se mai întorc.
Reporter: Fiind la începutul interviului aș vrea să ne zici câteva cuvinte despre tine, astfel încât cei care citesc acest interviu să te cunoască mai bine.
Alecsis Roșca: Sunt în primul rând un om rațional, îmi dau seama de ce vreau să fac, sunt conștient de abilitățile mele și știu ce pot să fac. Prefer să mă axez pe fezabil, decât pe aspirații irealizabile. Sunt oarecum realist, dar tind spre optimism. Dacă nu avem încredere în viitor, atunci nu vom putea realiza mare lucru.
Reporter: Mai ai curajul să fi optimist în această perioadă, mai ales când ne raportăm la societatea în care trăim?
Alecsis Roșca: Exact cum am răspuns mai sus sunt un realist, nu un optimist curat, dacă pot spune așa. Este ușor să cădem în cinism și negativism dacă vedem degradarea și decăderea valorilor, dar și a principiilor în această țară. Potențial există și dacă îl valorificăm nu ne va fi doar bine, ne va fi foarte bine.
„Nu suntem ajutați, și o spun cu părere de rău…”
Reporter: Ești tânăr, ești în clasa a XII-a, mai ai puțin și vei susține bacalaureatul. Îți dorești să rămâi în țară sau să pleci în străinătate?
Alecsis Roșca: Îmi doresc să studiez în străinătate, mai exact în Londra momentan. Voi merge inițial la studii și probabil vor rămâne pentru câțiva ani după aceea.
Reporter: De ce crezi că pleacă tinerii din România și nu rămân în țară?
Alecsis Roșca: Este evident că la noi încă nu este prețuită valoarea așa cum ar trebui să fie. Din păcate în toate sistemele vedem probleme, începând de la interne, unde unii polițiști nu mai respectă uniforma, continuând la sănătate unde medicii sunt luați peste picior și nu mai sunt respectați. Totodată se văd lipsuri și în educație sau în dezvoltare, nu se acordă fonduri acolo unde este necesar. Din păcate, nu există programe care să susțină tinerii și care să-i integreze pe piața muncii.
Reporter: Crezi că sunteți ajutați în România să vă descoperiți potențialul?
Alecsis Roșca: Nu suntem ajutați, și o spun cu părere de rău, să ne descoperim potențialul și nu suntem sprijiniți să realizăm ceea ce ne dorim.
„Mi-am dat seama că este necesară această carte…”
Reporter: Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
Alecsis Roșca: A durat ceva timp până mi-am descoperit această pasiune. Prin școala generală am fost încurajat să-mi caut domeniul în care să excelez, cum ar fi matematica și fizica, însă nu am avut succes. Ca să fiu sincer nici nu am depus efort, pentru că nu era ceva care să-mi fi plăcut cu adevărat. În clasa a VIII-a, mergând la olimpiadă de istorie, mi-am dat seama că mă pasionează acest domeniu, practic mi-am dat seama că era prima dată când eram dispus să depun efortul necesar ca să mă descopăr pe mine. Practic atunci am început să scriu, la început simple eseuri, dar care m-au ajutat să-mi dezvolt și gândirea. Pot să vă spun că-n ultimii doi ani de liceu s-a accentuat pasiunea pentru scris.
Reporter: De când ai început să scrii această carte?
Alecsis Roșca: Am început să scriu la această carte în urmă cu trei ani de zile, însă la început era mai degrabă un hobby. La început era chiar o anumită imaturitate în această scriere. Când a venit pandemia am spus stop, m-am decis să iau o pauză de la a mai scrie la această carte. După un an și jumătate am reluat munca și practic am refăcut întreaga lucrare, deoarece mi-am schimbat mult percepția după atâta timp. Așa a luat naștere această carte.
Reporter: De ce ai scris această carte?
Alecsis Roșca: Mi-am dat seama că este necesară. Este o carte care abordează multe problematici, de orice ordin, și anume social, cultural, politic, istoric, uman, într-o manieră actualizată, adaptată pentru toți. Există și acum cărți publicate la nivel universitar care discută foarte matur despre diferite ramuri ale societății, dar am preferat să o fac într-o manieră mai personală, încât să o înțeleagă absolut oricine. Ideea este că am scris cartea în așa fel încât în funcție de nivelul de pregătire intelectual al cititorului fiecare să înțeleagă ceva, practic vorbim despre o carte pe care indiferent cine o citește rămâne cu ceva în minte.
„Am prezentat părțile bune, cât și greșelile fiecărui sistem…”
Reporter: Am o curiozitate, și anume, cum ți-ai ales titlul cărții?
Alecsis Roșca: Aveam multe titluri inițial, unul de probă a fost „Utopie”, chiar a fost identificat de o profesoară la lansare, în mod indirect. Dar cred că „Voință” subliniază mai bine ideea centrală. În carte vorbesc în primul rând despre om, despre capacitatea omului și ori cât potențial ar avea un om, pentru a putea să continue și să îndure ce aruncă viața spre el, are nevoie de voință.
Reporter: Din câte am văzut, și din ce mi-ai zis tu, în această carte abordezi mai multe teme. De exemplu când abordezi tema omului, în această carte, ce vrei să scoți în relief?
Alecsis Roșca: Omul devine o piesă în contextul general, nu doar la nivel mic într-o comunitate, ci la nivel planetar. Trebuie văzut cum se raportează omul la anumite principii, valori, cum poate să se facă remarcat. Practic cred în această distincție dintre om și mentalitate. Fiecare dintre noi suntem particulari și am insistat pe această idee de individ și societate.
Reporter: Din punct de vedere economic cum ai abordat această temă în carte?
Alecsis Roșca: Așa cum am abordat fiecare tematică din carte. Eu am un anumit set de valori, am anumite principii. Din punct de vedere economic aș spune că sunt procapitalist, moderat procapitalist. Însă în această carte nu am prezentat o doctrină care să susțină această mentalitate a mea. Am venit cu o poziție cât se poate de categorică de centru și am prezentat părțile bune, cât și greșite ale fiecărui sistem. Am demonstrat prin această carte că natura umană este lacomă, ne dorim cât mai multă putere sau lux. Practic, nu ne putem axa pe un sistem în care toată lumea este egală, iar obiectivul nostru este echitatea generală. Din păcate, într-o goană după avuție uităm de cei din jur și poate ar fi timpul să ne axăm pe asigurarea nu unui trai minim, ci decent.
„Deși s-a vrut să fie o revoluție socială și economică, a fost de fapt doar o lovitură de stat…”
Reporter: Dacă vorbim despre politică cum ai abordat această temă?
Alecsis Roșca: Mi-am fundamentat acțiunea cărții pe sistemul american, așadar am discutat evident despre acesta. În America sistemul este împărțit în două, și anume democrat și republican. Actualul sistem a divizat această țară într-un mod de neconceput în urmă cu 50 de ani. Aici am vrut să abordez mai mult politica socială și nu politica propriu zisă, deoarece o dată ce este acceptată această diviziune a societății ajungem să asociem politicul cu aproape orice element al vieții cotidiene. În America nu avem democrați și republicani, acolo există, cum am zis și în carte, oameni liberi și oameni care sunt spălați pe creier, dacă întrebăm o tabără, respectiv raționali și fasciști, de cealaltă parte. Atât de obsedantă este separarea între cele două încât nu se mai promovează ideea de mijloc, de compromis și acceptare. Ambele tabere au schițele lor, au lipsurile lor fundamentale, dar au și părțile lor bune.
Reporter: Dar ai abordat cumva tema politică și din punct de vedere al Europei?
Alecsis Roșca: Da, după ce am abordat tema politici americane, am venit pe continentul european, unde am menționat într-o măsură și România. Pe continentul european am dezbătut ideea de pluralism, de tripartism. Avem țări unde sunt peste 15 partide și unde durează și până la nouă luni să formeze o coaliție. Insist pe această idee pentru a promova cealaltă extremă, când avem prea multe opțiuni. Practic demonstrez că actuala societate umană, din Occident în special, Occidentul european și american, care este considerat și lumea întâi, într-o oarecare măsură, nu reușește să găsească echilibrul în această structură care este deja complexă și complicată la nivel teoretic.
Reporter: Am vorbit până acum despre om, economic și politic. Din punct de vedere istoric ce mesaj vrei să transmiți?
Alecsis Roșca: Tema istorică este prezentată mai mult idealic. Aduc în discuție mai multe evenimente, cum ar fi în România revoluția, pentru a prezenta în cadrul unui dialog diferite situații din care putem să ajungem la anumite concluzii. De exemplu, este discutată Revoluția din România și să demonstrez faptul că deși a fost o revoluție socială și economică, politic nu a fost decât o lovitură de stat. Dar în mod concret, pe noi nu trebuie să ne intereseze ce a reprezentat principial revoluția, ci consecințele ei: cum ne-a afectat. Ne-a demonstrat că atunci când doctrina unui stat este înrădăcinată în populație, ajungem să comitem crime față de semeni, cum a fost spre exemplu la Craiova, Timișoara sau București, unde recruții panicați si-au împușcat colegii crezând ca sunt ,,teroriștii”, ,,trădătorii”.
„Cartea nu oferă un răspuns categoric, pentru că dacă ar fi dat un răspuns categoric atunci s-ar fi poziționat într-o tabără sau alta…”
Reporter: Știu că abordez și tema culturii. Chiar sunt curios cum faci asta.
Alecsis Roșca: În acest moment abia am reușit să depășim o oarecare criză culturală, mă refer la nivel planetar, dar deja ne apropiem de alta. În primul rând trebuie să definesc ce înțeleg eu prin cultură. Ideea de cultură reprezintă setul de valori pe care cineva le-ar susține sau nu. La nivel minimal putem împărți totul în tradiție și nou, între conservatorism și progresivism. În carte sunt prezentate valori pro și contra, dar ideea fundamentală este că nu se creează un conflict între cele două, nu contează cine are dreptate, pentru că noi nu căutăm să spunem cine are dreptate. Tragem niște concluzii și care sunt aceste concluzii? În care caz se trăiește mai bine? În care situație are individul mai multă libertate și siguranță, poate chiar liniște? Care variantă este mai aproape de netul pozitiv, care este irealizabil? Cartea nu oferă un răspuns categoric, pentru că dacă ar fi dat un răspuns definitiv și subiectiv, atunci s-ar fi poziționat într-o tabără sau alta.
Reporter: Ce au zis părinții tăi când au auzit că vrei să scrii această carte?
Alecsis Roșca: Părinții mei m-au susținut din totdeauna. Singurul lor regret este că m-am consumat foarte mult ca să scriu această carte.
Reporter: Dar colegii și profesorii?
Alecsis Roșca: Nu a știut foarte multă lume despre lansarea acestei cărți, până în urmă cu o lună de zile. Referitor la profesori vă pot spune că au fost, în primul rând, surprinși, iar cei care au citit-o au fost uimiți.
Reporter: Am ajuns la finalul interviului și aș vrea să te întreb ce planuri de viitor ai legat de această pasiune a ta legată de scris?
Alecsis Roșca: În acest moment am deja un volum doi, planificat pentru luna august. Dar până atunci am două volume mai mici, unul este deja gata și intenționez să-l scot în luna februarie. Nu voi renunța la această pasiune de a scrie.
Accesând următorul link https://fb.watch/aHjGliImej/ veți putea vedea lansarea volumului „Voință: Mecanismul mașinăriei umane”
