Nu multe figuri feminine și-au imprimat numele în cartea noastră de istorie, dar Ecaterina Teodoroiu a reușit să o facă, dând dovadă de mare curaj și patriotism. Viața eroinei a fost scurtă și furtunoasă, dar motivată de dorință și iubire. Tragicul din viața ei a clădit dintr-un om firav, un adevărat soldat. Și cum, de cele mai multe ori, este nevoie de suferință pentru a construi o poveste eroică, acesta a fost și cazul Ecaterinei Teodoroiu; al „Eroinei de la Jiu”. Datorită parcursului vieții acesteia, o sărbătorim și azi, la 124 de ani de la nașterea ei.
Ecaterina Teodoroiu ( Cătălina Vasile Toderoiu ) s-a născut acum 124 de ani, la 14 ianuarie 1894, la Vădeni, județul Gorj, intr-o familie săracă de agricultori, care mai aveau alți cinci băieți și două fete. Plăpânda Ecaterina a mers la școală în sat, s-a mutat la Târgu Jiu să-și continue studiile, iar mai apoi, la București, unde visa să ajungă învățătoare. Acolo l-a cunoscut și pe Gheorghe Manoiu, care avea să-i devină iubit. S-a înrolat ca cercetaș în 1913, ca mai apoi să plece ca asistentă medicală pe front. Moartea la datorie a fraților ei, în special, a lui Nicolae, a pornit în Ecaterina o dorință intensă de răzbunare, ea hotărând să slujească țara în locul lui. Deși a fost luată prizonieră și dusă la Cărbunești, Ecaterina a reușit sa evadeze împușcându-l pe cel care o păzea și a continuat să lupte ca soldat. Deși a fost rănită și spitalizată, ea a fost și decorată cu „Virtutea cercetășească” de aur și cu „Virtutea militară” clasa a II-a , la martie 1914, pentru actele sale incontestabile de curaj. Ecaterina Teodoroiu a fost vizitată și decorată de către Regina Maria, cea care a avansat-o la gradul de sublocotent.
Ecaterina Teodoroiu piere la datorie, la numai 23 de ani
„Eroina de la Jiu” se reîntoarce pe front în vara anului 1917, unde apucă să-și mai slujească țara numai o scurtă perioadă deoarece, aflată în fruntea plutonului pe care îl comanda, este doborâtă de gloanțele inamice, la 22 august 1917, în bătălia de la Mărășești. „În această luptă am pierdut pe eroina noastră, voluntara Ecaterina Teodoroiu, care a căzut vitejeşte în capul plutonului ei, îmbărbătându-şi soldaţii(…) Astfel a pierdut Regimentul 43/59 Infanterie aceasta fecioară inimoasă, vitează, demnă de moşii şi strămoşii ei şi ca o pildă atât pentru Regimentul cu care a luptat şi şi-a dat viaţa pentru apărarea şi mărirea Patriei, cât şi pentru toţi românii şi, în special, pentru femeile române, fiind unicul exemplu în istoria Patriei, ca o fecioară tânără să aibă atât de mare însufleţire să-şi jertfească viaţa pentru pământul strămoşesc” susține in memoriu colonelul Constantin Pomponiu, la 10 mai 1920. Astăzi, eroina Ecaterina Teodoroiu, își duce somnul de veci intr-un mausoleu din centrul orașului Târgu Jiu. S-a făcut un film despre viața eroinei, iar mai multe monumente au fost ridicate în memoria acesteia. Ne mândrim și în prezent cu cea care a fost a noastră Ioana D’Arc, A luptat cot la cot cu bărbații și nu s-a lăsat mai prejos, de aceea, rămâne în istoria românilor ca un real exemplu de curaj și devotament.
