Georgiana Andriţoiu are vârsta de 25 de ani şi suferă de amiotrofie musculară spinală finală, o boală rară care-i afectează muşchii. De 17 ani este imobilizată în scaunul cu rotile, însă asta nu a împiedicat-o să viseze și să-și așterne gândurile în versuri. Georgiana a scris până acum 70 de poezii de o sensibilitate specială. În versurile pe care le-a conceput se regăsește întregul ei univers.
Georgiana este încătușată de limitările impuse de boala de care suferă, dar, cu ajutorul cuvintelor, a reușit să își găsească drumul spre libertate. Lumea poeziei este propriul ei univers în care poate să evadeze ori de câte ori simte nevoia. Aici se simte fericite. Georgiana a reușit să transforme cuvintele în aripi cu care poate să „zboare”.
A scris până acum în jur de 70 de poezii pe care visează să le publice într-un volum. Georgiana mărturisește că poezia a ajutat-o să scape de depresie, stare în care a fost împinsă de boală:
„În timpul facultăţii, din cauza perioadei de izolare impusă de boală, am făcut o oarecare depresie. Simţeam nevoie să-i spun cuiva ceea ce simţeam, dar nu aveam cui şi atunci am început să scriu. Era ca o fereastră către lumea de afară, către tot universul şi aşa început pasiunea pentru poezie şi literatură. Scriam ceea ce simţeam: gândurile, sentimentele, tot ceea ce îmi imaginam şi îmi doream. Prietenii mi-au cerut să citească poeziile şi m-au încurajat, pentru că le-au plăcut poeziile. Mi-au sugerat să public poeziile într-o carte. Am continuat să scriu şi am adunat aproximativ 70 de poezii“, ne-a povestit Georgiana.
Visează la o carte cu propriile poezii
Visul Georgianei este de împărtăși și altor oameni poeziile și lumea sa. Astfel, tânăra își dorește ca versurile să-i fie publicate într-o carte. Familia sa nu are posibilități financiare pentru ca această dorință să i se înfăptuiască.
„Temele pe care le abordez în poeziile mele sunt: dragoste, singurătate, suferință, suferință, iertare și cum să-ți regăsești calea. Nu m-a îndrumat nimeni pe acest drum al poeziei. Literatura este ca o terapie pentru mine. O fereastră din care pot să ies din cameră, din universul limitat în lumea de afară, să călătoresc unde vreau și să văd ceea ce voiam să văd. Îmi doresc ca poeziile să fie aşternute în paginile unei cărți. Am vorbit cu cineva să realizeze partea grafică“, a mai spus Georgiana.
Îmi plac poezii scriitorilor noștri consacrați – Eminescu și Blaga – și am citit poezii în alte limbi, engleză și spaniolă.
O LUME DE CUVINTE
O lume a mea încet, încet am început sa creez
Un loc unde atunci când dau de greu ma refugiez
Pe aripile cuvintelor zbor lin ca sa pot sa evadez
Si in culorile preferate viata încerc sa o colorez
In lumea cuvintelor timida am inceput sa pasesc
De legiile dragostei treptat am incercat sa vorbesc
Cu mintea ma vedeam plutind departe de pamant
Inspiratia fiind de la al lui Dumnezeu spirit sfant
O lume in care ma transpun in ceea ce imi doresc
Fug de lanturile care ma leaga intr-o realitate dura
Si ajung pe meleaguri sublime cu un peisaj pitoresc
Avand zambetele cititorilor mei si cu a lor caldura
O lume de cuvinte in care mintea altora o patrund
Si cu gandurile inima incerc sa le o ating profund
Asa cum atinge vantul polenul din fiecare floare
Raspandind mereu lumina ce coboara din soare
O lume în care toți cei dragi atat de clar ma citesc
Si pentru cateva secunde simt ceea ce eu traiesc
Sperantele,tristetiile si iubirile ei mi le impartasesc
Si o farama de iubire din partea lor simt ca primesc
A mers până la vârsta de opt ani
Georgiana nu mai poate să meargă de la vârsta de 8 ani. Atunci, boala a început să se agraveze dintr-o dată.
„Boala este din naştere, dar a început să se manifeste mai târziu, după ce am plecat în picioare. La un an şi jumătate am mers în picioare şi atunci mergeam ce mergeam şi picam. În plus. Nu puteam să alerg. Atunci a văzut mama că aveam probleme de sănătate şi a început să meargă cu mine în spitalele de recuperare. Diagnosticul mi-a fost pus pe la vârsta de doi ani şi ceva.
Am putut să merg până la opt ani, după care boala a avansat foarte rapid. Am mers cu cadru, în genunchi şi apoi nu am mai mers. De la vârsta de nouă ani nu am mai putut să merg. Tot sistemul muscular este slăbit de la un nerv din măduva coloanei. Este o problemă de lisă a unei gene. Este o boală rară. În România, din câte cunosc, sunt peste 80 de cazuri de acest fel care fac parte dintr-un pe Facebook. Sunt trei tipuri: tipul I este foarte grav, iar speranţa de viaţa este de până la 12 ani, tipul II la care speranţa de viaţă este de 33-35 de ani, la care mă încadrez şi eu, iar la tipul la III bolnavii se pot deplasa, cu un ajutor“, ne explică tânăra.
Tratament descoperit în SUA
Speranțele Georgianei de a se face bine au renăscut, după ce un tratament a fost descoperit în Statele Unite ale Americii: „A ieşit un tratament acum un an în SUA. Pentru cetăţenii americani este asigurat gratuit, iar în vara trecută a ajuns şi în Europa. Acum aştept să ajungă şi în România. Este un medicament care se introduce în coloană, ca un fel de injecţie. Se introduce un fel de copie al unei gene care lipseşte. Treptat, în timp, se pot observa îmbunătăţiri mari, cu un program de recuperare“.
Georgiana are probleme cu respiraţia, capacitatea fiindu-i redusă sub 50%. „Are probleme cu respiraţia. Am fost la medicul pneumolog, iar respiraţia este de sub 50% faţă de capacitatea respiratorie. Trebuie să mergem la Bucureşti la Institutul „Marius Nasta“, pentru investigaţii suplimentare şi pentru a primi un ventilator“, ne spune mama Georgianei.
A absolvit două facultăţi
Georgiana gândește la fel ca orice alt tânăr. Visează să trăiască pe propriile ei picioare, să își întemeieze o familie și să se angajeze. O desfășurare firească a vieții, care pentru Georgiana reprezintă un ideal. În ciuda bolii de care suferă, Georgiana a absolvit două facultăţi: Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu şi Facultatea de Matematică-Informatică de la Universitatea „Valahia“ din Târgovişte. În plus, Georgiana a absolvit şi master în domeniul economic.
Accidentată de două ori
Georgiana se confruntă cu mari dificultăţi din cauza lipsei de accesibilităţi pentru persoanele care se află în situaţia ei. Se deplasează cu un scaun electric. Îi place să se simtă independentă și, de aceea, de multe ori se deplasează singură. Circulă mai mult pe străzi, pentru că trotuarele nu sunt amenajate cu rampe de acces.
Acest lucru nu o ferește de pericole, ba chiar este foarte expusă. Georgiana a fost lovită de două ori de maşinile conduse de şoferi neatenţi și a fost chiar în pericol să fie călcată.
„De două ori am fost lovită de maşini. Mă deplasam pe o stradă din Târgu Jiu, iar o maşină care a venit de pe o stradă lăturalnică a intrat în cărucior. Şoferiţa aflată la volan s-a oprit să acorde prioritate maşinilor şi am vrut să trec, dar nu m-a observat. Mi-a atins roata şi maneta. A trebuit să ţip la ea ca să mă observe, pentru că efectiv mă călca. Altădată, într-o curbă, un alt autoturism a intrat în cărucior, am căzut pe spate şi norocul a fost că era mama în spatele meu“, a povestit Georgiana.
