Robert Iulian Vrânceanu este din Rovinari și trăiește în Anglia. Are 27 de ani și știe exact ce drum va parcurge în viață. El a descoperit că literatura este cea care îi permite să viseze, dar și să se facă înțeles. S-a apucat serios de scris versuri în liceu, pe când avea 14 ani, dorind să-și exteriorizeze gândurile în urma unei decepții în dragoste. Mulți s-au regăsit în versurile lui și asta i-a crescut rapid popularitatea pe rețelele de socializare. A scris în jur de 200 de piese, multe dintre ele pierzându-se de-a lungul timpului. Cu toate astea, muzica a rămas la nivel de hobby, deocamdată, fiindcă este conștient că nu se poate trăi din așa ceva. Robert lucrează în Anglia, fiind conducător auto pe mașini de mare tonaj. Plănuiește să se întoarcă în țară curând, să-și deschidă propria firmă de transport și să încerce să ajungă cu muzica la următorul nivel. A fost crescut de mama sa și încearcă să o facă pe aceasta să fie mândră de el. „Mama mea a fost leoaică! Eu așa mi-o amintesc de mic copil. Respectul pe care îl port pentru ea mă face să vreau să ajung cât mai departe în viață. Vreau ca ea să știe că voi fi sprijinul ei oricând va avea nevoie. Ea m-a învățat că trebuie să muncesc mult pentru ceea ce îmi doresc și să țin fruntea sus oricât de greu mi-ar fi”, spune Robert pentru Revista Cult-ura.
Reporter: Cine ești și care consideri că este rolul tău în această viață?
Robert Iulian Vrânceanu: La întrebarea asta o să-ți dau un răspuns simplu: sunt un om oarecare. Îmi exprim trăirile și emoțiile prin intermediul propriilor versuri. Consider că a-mi face o familie a mea e rolul meu principal.
Reporter: Care este lucrul fără de care nu poți rezista o zi întreagă?
Robert Iulian V.: Nu sunt genul de om dependent de lucruri. Îmi canalizez atenția făcând ceva productiv.
Rep.: De la ce vârstă te-ai apucat de scris și ce ți-a declanșat această pasiune?
Robert I.V.: Am început să scriu poezii de la 11 ani. Dar scriu serios, din liceu, de la 14 ani. Atunci am transformat scrisul într-o pasiune.
Rep.: Unde îți găsești inspirația pentru versurile tale? Care este subiectul principal al pieselor tale?
R.I.V: De obicei, atunci când sunt la volan am inspirație. E o mică „poartă” pe care îmi permit să o am. E ceea ce mă ajuta sa trec peste o zi grea . Mă inspir din viață.
Rep.: Ai scriitori sau cântăreți preferați? Ești influențat de vreunul dintre ei?
R.I.V.: Scriitorii mei preferați sunt Topârceanu și Bacovia, dar nu sunt în niciun fel influențat de ei. Am început să scriu în ideea de a avea ceva al meu prin care să mă pot exprima liber.
Rep.: Cine a avut cel mai mare impact asupra vieții tale? Cine este persoana căreia îi datorezi ceea ce ești astăzi? De ce?
R.I.V.: Persoana căreia îi datorez ceea ce sunt astăzi este, evident, mama mea. Mama mea a fost leoaică! Eu așa mi-o amintesc de mic copil. Respectul pe care i-l port mă face să vreau să ajung cât mai departe în viață. Vreau ca ea să știe că voi fi sprijinul ei oricând va avea nevoie. Ea m-a învățat că trebuie să muncesc mult pentru ceea ce îmi doresc și să țin fruntea sus oricât de greu mi-ar fi.
Rep.: Știu că tatăl tău nu a fost prezent, mama ta asumându-și și rolul său. Consideri că a fost un dezavantaj? Au fost momente în care i-ai simțit lipsa?
R.I.V.: Așa este. Tatăl meu nu a fost prezent în viața mea, iar mama s-a descurcat de minune asumându-și ambele roluri. Sincer, nu consider că a fost un dezavantaj pentru că altfel nu aș fi învățat să fiu independent. Nu i-am simțit lipsa deloc pentru că nu poți duce dorul cuiva cu care nici măcar nu ai apucat să te obișnuiești.
Rep.: Pentru că tot este 8 martie, ai putea să compui, pe loc, câteva versuri pentru mamele din lumea-ntreagă sau pentru mama ta, dacă îți este mai ușor?
R.I.V.: Sigur! „Nu sunt cuvinte să-ți pot spune/ Cât te iubesc, să nu te temi./ Nu e ca tine alta-n lume,/ Voi fi aici când tu mă chemi./ N-o sa mă pierd prin lumea mare,/ Să fie rugă sau blestem./ O să mă întorc și eu acasă,/ Într-un final să nu mă tem.”
Rep.: Cât timp îți ia să scrii o piesă, de regulă? Câte piese ai scris până în prezent?
R.I.V.: Atunci când mă apuc să scriu sunt momentele de maximă inspirație. Îmi ia aproximativ 15 minute să scriu o piesă și până în prezent cred că am scris 200 de piese.
Rep.: Care îți sunt piesele cele mai apropiate de suflet și de ce?
R.I.V.: Piesele cele mai aproapiate de sufletul meu sunt „4 dimineața” și „Din prima linie” deoarece sunt povești care m-au marcat la timpul respectiv.
Rep.: Ce alte pasiuni mai ai și de la cine crezi că le moștenești?
R.I.V.: O altă pasiune a mea sunt mașinile. Bunicul meu a fost șofer în tinerețe, iar poveștile lui m-au impresionat atât încât mi-am dorit să devin și eu șofer de tir și am reușit.
Rep.: Cânți rap și ești foarte apreciat pentru asta. Ai de gând să-ți transformi pasiunea într-un job? De ce?
R.I.V.: Să-mi transform pasiunea într-un job ar însemna să nu mai am libertate de exprimare, așa ca prefer să rămân la nivelul la care sunt. Să scriu versuri din dragoste pentru muzică.
Rep.: Cum este viața văzută prin ochii unui cântăreț de rap?
R.I.V.: Pentru mine e mult mai simplă pentru că am muzica ce îmi oferă un refugiu. Găsesc în muzică un loc numai al meu atunci când sunt într-un impas.
Rep.: Cum este traiul peste hotare? Preferi să trăiești în România sau te poți adapta oriunde?
R.I.V.: Mă pot adapta oriunde, dar sper ca într-o zi să mă întorc definitiv în România pentru că aici e familia mea.
Rep.: Cum ai depășit obstacolele pe care le-ai întâmpinat de-a lungul existenței tale?
R.I.V.: De fiecare dată am avut câte un proiect și mi-am canalizat toată atenția în ceea ce aveam de făcut pentru a nu simți greul momentului.
Rep.: Este ceva ce ai dori să schimbi în viața ta, în momentul de față?
R.I.V.: Sincer, nu. Consider că tot ceea ce am primit e un dar și că am tot ce și-ar putea dori un om pentru a fi fericit.
Rep.: Unde putem asculta mai multe piese de-ale tale?
R.I.V.: Oricine poate asculta piesele mele pe canalul meu de YouTube: Ralph Official.
Rep.: Ce sfaturi ai avea să le dai tinerilor care încă își caută un rost în viață?
R.I.V.: I-aș sfătui să își urmeze pasiunile și să fie mândri de ceea ce sunt. Anumite persoane își ascund pasiunile de teamă să nu fie luați în derâdere de alții. Sfatul meu este: Nu doar online poți învăța lucruri. Fiți mai „old school”, citiți o carte !
Video aici:
3 Comments