Motreanul Alexandru Trușcă, alias Allex Trușcă, a descoperit lumea minunată a cărților imediat după ce a învățat să citească. De la basmele copilăriei, la poeziile dragostei neîmplinite, la beletristică și literatură de specialitate, toate cărțile citite i-au rămas în suflet. A descoperit scrisul mai târziu. Au cochetat o vreme îndelungată, ca doi îndrăgostiți nehotărâți dacă a-și uni destinele este cea mai bună decizie! După o pauză de câțiva ani, Allex Trușcă și-a dat seama că a scrie însemna pentru el foarte mult. Acum spune că nu se va mai opri așa de ușor! „Nebunul Alb” este romanul său de debut, un vis împlinit: „Cred că l-am început prin 2014-2015, iar ceea ce se derula în mintea mea era, totuşi, destul de greu de pus în cuvinte. E uşor să începi o carte, mai greu să continui şi infinit mai greu să o duci la sfârşit. Ideea de bază mă chinuia de multă vreme, de prin liceu, dar a suferit modificări pe parcurs, încât până şi eu am fost surprins”, spune autorul.
Cartea a fost bine primită de critici, iar gorjeanul Allex Trușcă nu se va opri aici, spre bucuria cititorilor săi. „Ce este «Nebunul alb»? Arena unei lupte divine, o alianţă a sufletelor, o regăsire a speranţelor, o uniune a fiinţelor. Allex Truşcă, prin intermediul volumului «Nebunul alb» ne aruncă în cea mai epocală luptă a binelui contra răului. Şase bătălii a cărat lumea, şase bătălii le-au furat iubirile, persoanele dragi şi chiar sufletele, şase bătălii din care au supravieţuit la limită şi sacrificând până şi propriul suflet”, scria D. Daniela Macovei într-o recenzie publicată pe site-ul goodread.ro.
Reporter: Cine este Alexandru Trușcă?
Alexandru Trușcă: Allex Truşcă este un om ca oricare altul, născut în urmă cu 35 de ani în oraşul Motru. Am plecat din oraş ca mulţi alţi tineri pentru continuarea studiilor, la Craiova, şi de un an şi jumătate m-am mutat la Bucureşti. Sunt o persoană cu o imaginaţie foarte bogată, uneori cu capul în nori. Deşi sunt visător de fel, îmi place să fiu ancorat şi în realitate, să fiu bine informat. Cu toate că am plecat din Motru, încă urmăresc ce se întâmplă acolo. Despre principii, aş putea să spun că sunt acelea pe care mi le-au insuflat părinţii mei, oameni simpli, care îşi trăiesc viaţa într-un sat la 2-3 kilometri de oraş, îmbogăţite şi adaptate prin prisma experienţelor mele în afară ţării. Am avut norocul să vizitez destul din Europa şi să văd şi alte mentalităţi, iar asta m-a ajutat să mă dezvolt şi să observ că se pot face lucrurile şi altfel. Ca pasiuni, cititul şi scrisul, călătoriile, colecţionarea de monede comemorative, magneţi de frigider, replici de arme medievale, istoria antică şi medievală. Sunt fascinat de castelele medievale şi catedralele gotice.
Rep.: Gorjean din tată în fiu? Care este povestea vieții tale?
A.T.: Da, din tată în fiu. Tatăl şi bunicul meu au trăit toată viaţă lângă Motru (satul Lupoaia). Bunicul şi străbunicul au luptat în cele două războaie mondiale. Îmi amintesc cum îl rugam pe bunicul să îmi spună poveşti despre front. Când eram mic, mă uităm la pădurea şi dealul de dincolo de râul Motru şi îmi doream să îmi construiesc o cetate, şi de acolo să cuceresc oraşul. Încercăm pe furiş să strâng provizii pentru planul meu, spre disperarea părinţilor. Apoi m-am dus la şcoală, am urmat Şcoala Generală nr. 2, am renunţat la visele de cucerirea oraşului şi am descoperit cititul. Aveam unele cărţi de care mă îndrăgostisem, le citeam de mai multe ori. A urmat liceul, cu visele şi dramele specifice adolescenţilor. Am urmat cursurile Colegiului Tehnic Motru, iar apoi am avut de ales ca mai toţi colegii mei între Craiova, Timişoara şi Bucureşti. Am ales Craiova.
Rep.: Ce facultate ai absolvit?
A.T.: Am absolvit Facultatea de Automatică, Calculatoare şi Electronică, specializarea Automatică şi Informatică Industrială, iar apoi un master în Managementul Afacerilor Electronice, în cadrul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor.
Rep.: Pasiunea pentru lectură când ai descoperit-o și cine ți-a insuflat dragostea pentru cărți?
A.T.: Pasiunea pentru literatură am descoperit-o imediat cum am învăţat să citesc. De fiecare dată când luam premiul I în generală, mama îmi cumpăra una sau două cărţi. Mi se părea încununarea supremă a succesului meu, aşteptam asta în fiecare an. Da, categoric de la mama am dragostea pentru cărţi.
Rep.: Când te-ai apucat de scris? Prin ce ai început?
A.T.: Cred că în clasa a VI-a am început să scriu poezii ca să impresionez fetele. Uneori mergea, alteori nu. Am fost încurajat de doamna profesoară Maria Dumitrescu să continui, mă simţeam aşa de mândru. Îi mulţumesc şi acum că a făcut parte din acei dascăli care au ştiut să îi ajute pe copii să îşi urmeze visele. Am continuat în liceu cu ceva nuvele fantasy, dar de data asta nu am avut atât noroc, am fost sfătuit să las prostiile şi să învăţ pentru bacalaureat. Am abandonat asta, şi m-am reapucat în urmă cu câţiva ani. Acum nu mă voi opri prea uşor.
Rep.: Primul roman… un vis împlinit, nu? Vorbește-ne despre el. Când ai început să-l scrii?
A.T.: Da, categoric un vis împlinit. „Nebunul Alb” este titlul. Am avut ceva reticenţe în a-l publica. Odată ce publici ceva, nu îţi mai aparţine ţie, este al celor care îl citesc şi care îl apreciază sau îl critică. Cred că l-am început prin 2014-2015, iar ceea ce se derula în mintea mea era totuşi destul de greu de pus în cuvinte. E uşor să începi o carte, mai greu să continui şi infinit mai greu să o duci la sfârşit. Ideea de bază mă chinuia de multă vreme, de prin liceu, dar a suferit modificări pe parcurs, încât până şi eu am fost surprins.
Rep.: Care este mesajul său sau mesajele transmise?
A.T.: Deşi este o poveste fantasy, mai greu de digerat de cei ultra-ortodocşi, tot romanul este conceput ca o metaforă. Personajul principal este un om simplu, dornic de cunoaştere, ambiţios. În faţa marilor încercări ce îi apar în față, el are de ales să se lase învins, să fugă de responsabilităţi sau să meargă înainte. Exact ca în viaţă: te laşi doborât de greutăţi şi începi să te plângi de faptul că nu ai noroc şi de fatalitatea sorţii, sau înfrunţi totul, sperând că la un moment dat, totul va fi bine. Lupta dintre Bine şi Rău este prezentată prin metafora şahului, între doi stăpâni, unul care susţine liberul arbitru, iar celălalt destinul implacabil. De fapt, viaţă poate fi văzută ca o partidă de şah: tu alegi ce este important pentru tine, ce eşti dispus să sacrifici pentru asta. Totul se rezumă la alegeri.
Rep.: Cum a fost primit de public și critici?
A.T.: Am avut mari emoţii, dar până acum a fost primit destul de bine, o dovedesc recenziile postate pe internet. Ştiu că mai am multe de învăţat, mi-aş dori să urmez nişte cursuri de scriere creativă, dar pentru un roman de debut, a fost mai bine decât mă aşteptăm. Din păcate, piaţa de carte e destul de slabă în România, iar mulţi fug de autorii români contemporani. Aceste prejudecăţi nu ajută pe nimeni, din păcate.
Rep.: Ce urmează pe acest plan, al romanelor publicate?
A.T.: Am terminat continuarea romanului de debut, trebuie corectat şi trimis la editură. Se va numi „Cealaltă Regină” şi va fi mai frumos şi mai controversat decât primul. Apoi voi lăsa tărâmurile mistice şi lupta dintre Bine şi Rău, pentru un fantasy contemporan, care se va numi „Zeiţa din Milano”.
Rep.: Un gând pentru cititorii Cult-ura și viitorii cititori ai romanului tău, te rog!
A.T.: Mă bucur că am ocazia să stau în faţă voastră. Deşi am avut mai multe interviuri despre cartea mea şi despre mine, acesta este de departe cel mai emoţionant, pentru că este prima dată când vorbesc despre originile mele. Citiţi mult, citiţi pe cât posibil literatură română contemporană! Avem mulţi scriitori care scriu bine, dar din păcate nu sunt promovaţi aşa cum ar merita! Cât despre mine, citiţi-mă, criticaţi-mă, dar nu uitaţi să visaţi! Cu drag, Allex Truşcă, autor „Nebunul Alb”.
1 Comment