Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Arcani_primariaFiecare localitate are propria istorie care merită să fie cunoscută, pentru că trecutul unei așezări, oricât de mică ar fi, reprezintă un adevărat univers. Ne propunem să scoatem la lumină și să vă prezentăm istoria localităților din județul Gorj, care au trecut prin momente dificile de-a lungul vremii, dar localnicii au avut puterea să reclădească totul de la zero și chiar să dezvolte comunitățile în care trăiau. O să vă prezentăm, astăzi, istoria comunei Arcani, aflată în apropierea municipiului Târgu Jiu, acolo unde se găsește un inedit muzeu al satului. 

 
Comuna Arcani este situată în nord-vestul judeţului, în depresiunea subcarpatică olteană (şesul Arcani), pe valea râului Runcu, pe DN 67 D, la 15 km nord-vest de municipiul Târgu Jiu. Suprafaţa: 2.697 de ha.

Relieful: De tip subcarpatic. Arealul depresionar este încadrat, la nord, de o prispă piemontană cuaternară, iar la sud este închisă de Dealurile Gorjului (Dealul Stroeşti).

Clima: Temperat-continentală, de dealuri joase, cu slabe influenţe submediteraneene. Temperatura medie anuală înregistrează valori de 9ºC, iar cantitatea de precipitaţii este de cca 900 de mm/an. Vânturile dominante sunt din direcţiile nord-est şi sud-vest (o componentă mediteraneană, cald şi uscat, vara, ploios iarna).

Vegetaţia: Păduri de fag şi stejar, gorun, carpen, ulm, tei; pe văile apelor curgătoare – zăvoaie de sălcii, anini, plopi; specii submediteraneene: liliacul sălbatic, castanul comestibil, carpenul oriental, scoruşul, nucul.

Fauna: Mamifere (ursul, vulpea, veveriţa, mistreţul, viezurele, lupul, cerbul), păsări (mierla, privighetoarea, ciocârlia, ciocănitoarea, cinteza etc), numeroase insecte, păienjeni, gasteropode.

Solurile: Brune şi brun-acide de pădure (cambisoluri), argilovisoluri (brun-roşcate). Azonal se dezvoltă lăcovişti (soluri hidromorfe), iar în lunci soluri aluvionare.

Resurse naturale: Forestiere, turistice (potenţial de dezvoltare a turismului pe Valea Jaleşului, unde funcţionează un popas turistic „Jaleşul”, Muzeul etnografic „Grigore Pupăză”, înfiinţat în anul 1967).arcani

Organizarea administrativ-teritorială: Comună înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864, desfiinţată în anul 1930, reînfiinţată în anul 1932. Înregistrată în judeţul Gorj, plăşile Vâlcan (1864-1887, 1926-1930, 1932-1943), Ocolu-Vulcan (1887-1908), Bârseşti (1908-1912), Brădiceni (1912-1926), raioanele Târgu Jiu (1950-1965), Gorj (1965-1968). A fost formată din satele Arcani, Câmpu Fomii, Sănăteşti (1864-1943), Arcani, Câmpu Fomii, Sănăteşti, Racoviţa, Stroeşti (1943-1952), Arcani, Câmpofeni, Sănăteşti (1952-1968), Arcani, Câmpofeni, Sănăteşti, Stroeşti (1968-prezent).

Economia: Ocupaţii tradiţionale – agricultura, creşterea animalelor, pomicultura.

În anul 1898, suprafaţa comunei a fost de 2.090 de ha, dintre care 1.083 de ha pădure, 710 ha teren arabil, 105 ha fâneţe, 92 de ha vii, 100 de ha livezi de prun; efectivul de animale număra 1.062 de bovine, 248 de cabaline, 337 de ovine, 98 de caprine, 397 de porcine, 180 de familii de albine; locuitorii deţineau 106 pluguri, 17 căruţe cu cai, 147 de care; în acelaşi an, în comună se găseau 14 mori pe apa Jaleşului, 41 de puţuri, 7 fântâni, 67 de pive. În anul 1912  exista Banca populară „Viitorul Arcanului”, Cercul cooperativ „Vulcan”, 14 mori pe apă, două cârciumi.

Evoluţia demografică: În anul 1865, în comună erau 281 de familii, 372 de case; în anul 1898 – 2.287 de locuitori, 362 de familii; în anul 1912 – 1.952 de locuitori (958 M, 994 F), 467 de clădiri locuite, 133 de clădiri  nelocuite, 472 de gospodării;  în anul 2002 – 1.439 de locuitori; în anul 2003 – 1.286 de locuitori; în anul 2008 – 1.458 de locuitori, 847 de gospodării, 893 de locuinţe.

Instituţii: În anul 1898, în comună se găseau: şcoală (înfiinţată în anul 1847), 4 biserici (două de lemn, două de zid; deservite de 3 preoţi, 4 cântăreţi); în anul 1912 – primărie, post de jandarmi, post telefonic, birou percepţie fiscală, infirmerie (agent sanitar), şcoală, 4 biserici; în anul 2003 – 3 grădiniţe (frecventate de 45 de preşcolari), 4 şcoli (frecventate de 34 de elevi, 33 cadre didactice, 8 săli de clasă şi cabinete şcolare, două laboratoare şcolare, un atelier şcolar), două biblioteci (una publică), un dispensar (doi medici, 4 cadre cu pregătire sanitară medie), 4 unităţi PTTR (228 de abonaţi radio, 322 de abonaţi TV, 140 de abonamente telefonice); în anul 2008 – 3 grădiniţe, 3 şcoli.

În satul Arcani fost identificate, în dreapta râului Jaleş, la aprox. 450 de m N-V de şcoală, ziduri vechi şi resturi osteologice umane, considerate „morminţii dacilor”, iar la 100 de m N-V de primărie au fost descoperite fragmente ceramice din epoca bronzului, specifice culturii Glina.

Satul Arcani este menţionat la 28 octombrie 1428  în diploma lui Sigismund, regele Ungariei (20 septembrie 1444), în diploma lui Iancu de Hunedoara (28 septembrie 1444), prin care satul este întărit mănăstirii Tismana. Mai este menţionat în alte documente, emise în secolele XVI-XVII (1588, 1628, 1668, 1669), în Schwantz (1722), Bauer (1778), Specht (1790), harta rusă (1853), Szathmary (1864).

Evoluţia proprietăţii: În prima jumătate a secolului XV, sat mănăstiresc (mănăstrirea Tismana), în anul  1588 sat moşnenesc. Satul avea „cărţi de la Negru Vodă”. Din secolul al XVII-lea, Arcanii sunt menţionaţi într-o serie de documente de vânzări şi cumpărări, „pricini de natură economică, danii, diate, hotărnicii etc.”, neaflându-se „sub autoritatea mânăstirii Tismana”. La 10 iunie 1656 satul Arcani a fost vândut Elinei, soţia lui Radu Buzescu şi fiului ei Mateiaş Postelnicul peste Arcani, hrisovul fiind „întărit” de către Constantin Şerban Vodă. Moşnenii din Arcani, considerând că satul a fost luat abuziv de boierii Buzeşti, s-au adresat Divanului Craiovei, cerând să li se facă dreptate. În anii 1662-1663 moşnenii au câştigat procesul cu boierii Buzeşti, primind o carte de răscumpărare de la Caplea Buzeasca, nepoata Banului Radu Buzescu. În anul 1727 moşia era megieşească, fiind locuită de 19 locuitori cu moşie, 11 fără moşie, 4 văduve şi nevolnici. Libertatea sătenilor „de sub stăpânire boierească” a ţinut puţin timp, deoarece un document din 10 mai 1666 şi o colnică din anul 1755 menţionează că „şi-au răscumpărat Duşe Armaşul moşia lui din Arcani, de moştenire, ce au fost vândut-o moşul său Duşe Buzeştilor drept asprii 60”. În secolul al XVIII-lea găsim în Arcani pe proprietarii de moşie, boierii Nicolae Renghea, Banul Cornea Brăiloiu, Constantin Obedeanu şi Vlădoianu. La 20 iunie 1776 a fost realizată o nouă hotărnicie a moşiei Arcani, din care reiese că „arcanii au fost moşneni însă au suferit abuzuri din partea boierilor, contra cărora au dus o neîncetată luptă”, boierii şi alţii „nestăpânind decât vremelnic câte o curea, două de pământ cumpărate de la arcani şi aceştia le-au vândut tot arcanilor”. În anul 1855, în sat erau 133 de moşneni proprietari, 129 de birnici, 7 mazili.  Prin reforma agrară din anul 1864, pe moşiile lui Constantin Sănătescu, Dimitrie Sănătescu, Ion Sănătescu, Mihai Sănătescu, Mihai Bică Sănătescu, Barbu Drăghiceanu, M. Hârgot, D. Rovinaru  au fost împroprietăriţi 37 de locuitori. În anul 1912, Statistica lui Poni înregistrează în sat 218 răzeşi.

Participare la evenimente: La sfârşitul anului 1610, Gabriel Bathory, principele Transilvaniei, a atacat pe Radu Şerban, domnitorul Ţării Româneşti. În drumul spre Ţara Românească principele transilvănean a  incendiat mai multe localităţi, printre care şi Arcani: „i-au jefuit şi i-au robit şi au tăiat mulţi oameni din acel sat şi au ars chiar casele lor, atunci au fost arse şi cărţile (actele) lor de moştenire şi cu multă avere a lor”. În anii 1680 şi 1715 au avut loc atacuri ale oştirii turceşti, fiind arsă biserica şi jefuită localitatea. La 25 iulie 1805, căpitanul de panduri Matei Vijulan din Arcani a primit o carte domnească pentru scutirile de dăjdiile visteriei şi de podvezi, pentru merite deosebite în război, alături de oştile împărăteşti. Pandurii, recrutaţi din satele din zonă, au participat la luptele împotriva lui Pasvanoglu, fapt atestat de cărţile de scutire de dajdie şi podvezi acordate căpitanilor de panduri de către Constantin Alexandru Ispilanti în anii 1802, 1803, 1804 şi 1807, pentru că au slujit „în război, în tot cursul răzvrătirii jefuitorilor turci, pazvangii şi cârjalii” (n.r. – Ştefan Trâmbaciu, Contribuţii la stiudiul obştilor de moşneni din Ţara Românească. Sec. XIV-XIX, Bucureşti, Editura Nummus, 2000, p. 293). Căpitani de panduri din Arcani şi Câmpofeni, împreună cu alţi panduri, au participat la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, fiind folosiţi la apărarea Cerneţului, dar şi la luptele cu turcii. Locuitorii au participat la Războiul de Independenţă (un mort). În anul 1900, în satul Arcani a avut loc o răscoală; sătenii au participat la războiul din anii 1916-1918 (în octombrie 1916, în zonă au avut loc lupte între armata română şi armata austro-germană; la şcoala din Arcani au fost cantonaţi 700 de prizonieri germani, iar în Câmpofeni, maiorul german, comandantul acestor soldaţi; printre cei care au participat la luptele împotriva germanilor s-a numărat şi învăţătorul Vasile Duşe, sublocotenent în rezervă, fiul acestuia, Irodion Duşe din Câmpofeni, împreună cu alţi locuitori.

(Sursa: Academia Română)

Distribuie:

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.