Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Era dis de dimineață și, fiind o gurmandă, mi se făcuse deja foame! Drept urmare, am scos tacticoasă șunca afumată, adusă de la țară și o bucată de brânză de capră, parcă mai albă ca prima zăpadă și le-am pus pe tocătorul de lemn care aștepta cuminte pe masă. Nu m-am gândit mult și am pus pe foc un ceainic. Mi se făcuse dor de o cană mare de ceai de tei. Când am întins mâna spre cele două căni din dulap, mi-am adus aminte că soțul meu plecase la biserică. Era zi de sărbătoare. Hmmm! Iarăși nu am putut ajunge la slujbă, îmi spun în gând și zâmbesc larg, căci înaintea ochilor îmi apăruse imaginea preotului Dragomir, blândul cu nume slav. Șuieratul ceainicului m-a readus din visarea la a mea jumătate, direct în bucătărie. Am pus ceaiul în cană și l-am asezonat cu zahăr, căci mierea nu-mi place! Bucuria de a știi că urmează să iau micul dejun mi-a pus pe față un zâmbet tâmp. M-am așezat și am început să gust din bunătățile care parcă mă așteptau mai nerăbdătoare ca mine.

Nu a trecut mult și, la scurt timp, sufletul mi-a tresărit de bucurie! O bucurie caldă, care mi-a umplut ochii de lacrimi! Gustul alimentelor și al ceaiului mi-au amintit brusc de bunicii mei iubiți. De părinții mamei mele, căci la ei am copilărit eu și sora mai mică. Dimineața, mai ales în diminețile de iarnă, când frigul desena pe geamurile casei flori reci, muma-căci așa îi spuneam bunicii- ne striga să ieșim din caldele așternuturi și să ne așezăm la masă. Ea și moșulică-bunicul Petre-așteptau să ne punem noi două la masă, ne umpleau cănile cu ceai fierbinte de tei și apoi rupeau azma/azima făcută de muma și începeam să mâncăm. Ați ghicit deja! Da, muma Mița ne dădea șuncă afumată și brânză sărată de vacă. Și aveau un gust minunat! De acel gust mi-a amintit micul meu dejun de zilele trecute. De dragii mei bunici, de care mi-e un dor de nespus și la ale căror fotografii mă uit zi de zi.

Am avut o copilărie frumoasă! La Artanu, un sat din Negomir, muma și moșulică creșteau animale, aveau văcuță prietenoasă care dădea lapte și mai aveau porci și găini. Și mereu mult de muncă! Părinții noștri veneau la țară la sfârșit de săptămână, căci lucrau la oraș. Îmi amintesc de zilele în care mergeam cu toții la adunat de fân, la cules de porumbi sau de struguri. Bucuria acelor zile și simplitatea lor nu o vom uita niciodată. Mi-e tare dor de bunicii mei și îi mulțumesc lui Dumnezeu că iubirea pentru ei a rămas intactă, adânc așezată în sufletul meu. Dumnezeu să îi odihnească în loc luminat, loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea!

Distribuie:

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.