Uite cum se sărbătorea Paștele in perioada interbelică! Unele tradiții se păstrează și în prezent

Uite cum se sărbătorea Paștele in perioada interbelică! Unele tradiții se păstrează și în prezent

- in Reportaj, Romania civila, Slider
488
0

Acum un secol, în perioada interbelică, tradițiile creștine din satele gorjenești se împleteau cu cele păgâno-creștine dând naștere unor povești de speriat. Din zone rurale ale Olteniei pornea convingerea că în săptămâna mare, săptămâna Floriilor, după ce se deschideau mormintele pentru a se întoarce spiritele morților la Joimari, Iisus este chinuit și răstignit, iar după 3 zile fără protecție divină, urmează miracolul Învierii: „În săptămâna mare sau a Floriilor, timpul se degradează neîncetat: se crede că se deschid mormintele şi se întorc spiritele morţilor la Joimari, Iisus este trădat, chinuit, umilit şi omorât prin răstignire. După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paşte şi actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.”, citim pe site-ul profesorului de istorie Andrei Popete Pătrașcu.

De fapt, tot scenariul Învierii datează încă din preistorie, iar prin sărbătorile Pascale se amintește acest model preistoric al „renașterii simbolice a timpului prin jertfa divinității adorate.” În Gorjul interbelic se credea că aceste tradiții pascale precum tăierea mielului, vopsirea și ciocnirea ouălor, preparatele tradiționale și aprinderea unei lumini ritualice deschideau mormintele, cerurile, ardeau comorile sau animalele căpătau glas.

Se cinsteau morții casei

Tot în săptămâna mare, ca și în zilele noastre, oamenii căutau să fie mai cumpătați, mai înțelegători și evitau greșelile. În Joia Mare, țăranii obișnuiau să-și cinstească morții punând pe o masă rotundă o strachină, o oală cu apă, linguri de lemn și scaune la masă pentru fiecare persoană dragă plecată la cele veșnice. Cu o zi înainte de aranjarea acestei mese, copiii adunau boji uscați pentru a pregăti un foc mare.

Trei zile de Denie

Când se crăpa de zi, oamenii ieșeau să dea de pomană mâncare și ulcele cu vin celor nevoiași, considerând că toți oamenii merită să se bucure de o masă îmbelșugată de Paște. Apoi urmau 3 zile în care sătenii mergeau la biserică pentru a asista la Denie, obicei respectat și în zilele noastre. Vinerea era și timpul vopsirii ouălor căci în noaptea de Înviere era musai ca toți credincioșii să aibă la ei un ou roșu pentru a ciocni.

Ritualul „Spălării” din dimineața Învierii

În dimineața Învierii, urma un ritual al spălării pentru a fi dorit și sănătos tot anul. Se lua apă de la fântână, se turna într-un lighean, cu un ou roșu și o monedă de argint. Toți cei din casă urmau acest ritual și spunea, în timp ce-și dădeau cu oul roșu peste obraz: „Să fiu sănătos (sănătoasă) şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti; să fiu iubit(ă) ca ouăle în zilele Paştilor”. După aceea se lua moneda de argint şi se trecea peste faţă, zicând: „Să fiu mândru (mândră) şi curat (curată) ca argintul”, spuneau oamenii potrivit profesorului Andrei Popete Pătrașcu.

Unele sate gorjenești adăugau și busuioc în ligheanul cu apă pentru a fi onorați. Urma și plecarea familiei la biserică având fiecare câte o lumânare în mână, dar nu înainte de a-și îmbrăca cele mai frumoase straie, care era cele populare, de regulă.

Masa din prima zi de Paște

După ce se întorcea de la biserică, toată familia se punea la masă pentru a se delecta cu bunătățile gătite de gospodinele casei. Primele din care gustau erau ouăle și pasca sfințite, iar apoi ciocneau câte un pahar de vin. Ciocnirea ouălor roșii avea și ea ritualul ei, obicei care a supraviețuit până în zilele noastre. Cel mai în vârstă din familie, de regulă, tatăl era cel care lovea capul oului său de capul oului celuilalt membru al familiei. Replicile pe care le rosteau era aceleași ca și ce de azi; cel care iniția ciocnitul spunea „Hristos a înviat!”, în timp ce celălalt îi răspundea cu „Adevărat a înviat!”. Se spunea că dacă-ți vei aminti cu cine ai ciocnit primul ou de Paște, în momentul în care te rătăceai în pădure, doar amintindu-ți acest lucru vei reuși să-ți găsești și calea de ieșire.

De regulă, de pe masa de Paște erau nelipsite: ouăle roşii, caşul de oaie, salata cu ceapă verde şi ridichii, pasca umplută cu brânză sau smântână, drobul şi friptura de miel.

Lăsați un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *