Creștinii ortodocși celebrează pe data de 16 ianuarie pe Sânpetru de iarnă (Sfântul Petru de iarnă n.red.) sau așezarea în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol a lanțului cu care a fost legat Sfântul Petru în temniță. Sfânta Scriptură istorisește pe larg acest episod, scrie Al. Doru Șerban în volumul „Credințe, datini și obiceiuri din Gorj”. Sfântul Petru de iarnă este socotit „patron” al lupilor, această sărbătoare marcând mijlocul iernii pastorale, fiind ținută mai ales în zonele de sub munte ale Gorjului.
Sânpetru de iarnă marchează mijlocul iernii pastorale, care începe pe 26 octombrie (la Sânedru n.red.) și se încheie pe 23 aprilie (la Sângiorz n.red.). Sânpetru de iarnă este o divinitate a lupilor, iar în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, lupii, urlând, se roagă patronului lor să le dea hrana cea de toate zilele. Sânpetru este considerat patronul sau ocrotitorul lupilor.
Se spune că în această noapte, Sânpetru sosește în mijlocul lupilor călare pe un cal alb și le spune acestora ce vietăți au voie să ucidă pentru a se hrăni. „Credinţa vechilor daci în sacralitatea lupului a dus la investirea Sfântul Petru din calendarul creştin-ortodox, cu atributele unei zeităţi autohtone sezoniere, care alături de fratele său, Sânpetru de Vară, împărţea anul pastoral în două anotimpuri.
Lupii au fost numiţi “câinii lui Sânpetru” iar legendele spun că se supun orbeşte ordinelor lui”, spunea autorul Sim. Fl. Marian.
În Gorj, sărbătoarea era ținută mai ales în satele submontane, în care locuiau din străbuni mulți crescători de animale. Localnicii din Novaci, Crasna, Polovragi, Stănești, Baia de Fier credeau că dacă țin această sărbătoare, lupii nu le vor mai ataca mioarele.
„În această zi, femeile din aceste sate nu torceau, nu lucrau cu cârligele și nu era bine nici să țeasă. La Runcu, ca să fie ferite de lupi, vitele erau scoase din grajd trecând peste un lanț gros, care se substituia lanțului Sfântului Petru”, scria Al. Doru Șerban.
1 Comment