Maria Săpunaru este din comuna Cîlnic, satul Pinoasa, și de peste două decenii își ocupă timpul liber cu pasiunea sa: lucrează lasetă, din mâinile sale ieșind minunate mileuri, perdele, fețe de masă. Femeia spune că în ultimii ani găsește mai greu ața de care are nevoie, căci multe fabrici s-au închis. Maria Săpunaru se teme că modernismul va „înghiți” tradițiile autentice ale neamului românesc!
Maria Săpunaru are 61 de ani și este pensionară. De mai bine de 20 de ani lucrează cu mare drag lasetă, despre care spune că a devenit pasiunea sa după ce a văzut cum lucrau alte colege de serviciu. Meștera a lucrat mulți ani la Termo Rovinari, din cadrul actualului Complex Energetic Oltenia, și făcea naveta de la Cîlnic la locul de muncă cu trenul. Pe tren, colegele sale, ca să le treacă mai repede timpul, lucrau! „Se lucra foarte mult în anii 80-82 și eu pe vremea aceea eram angajată la Termo Rovinari și făceam naveta cu trenul. Călătoream alături de colege de serviciu și am văzut la ele cum lucrau lasetă! Mi-a plăcut așa că am început să lucrez și eu. Nu este ușor să faci lasetă. Se lucrează greu, căci până faci un mileu sau ceva mai mare treci prin cinci procedee! Prima dată desenezi modelul, apoi urmează celelalte și asta să nu mai zic de faptul că această dantelă nu conține noduri, iar fiecare capăt fir este ascuns cu grijă, astfel încât dantela obținută și fie cu două fețe, spre deosebire de alte dantele care au o față și o parte spate. Unele tradiții se pierd, căci fetele nu mai au tragere de inimă să lucreze și ele!”, a spus Maria Săpunaru din Cîlnic.
„Laseta românească are o largă varietate de modele pentru partea croșetată a dantelei și o altă gamă de modele pentru umplerea cu acul a dantelei. Aceste combinații dau specificul dantelei românești, o tradiție rafinată care arată imaginația și creativitatea poporului român”, scria autoarea Silvia Murariu în cartea sa despre lasetă. Și Maria Săpunara, gojeanca noastră din Pinoasa, spune că se inspiră din cărțile cumpărate pe vremea regimului comunist. Mai ales în acele vremuri, în casele românilor, aproape fiecare suprafață era împodobită cu dantelă. Și trusoul unei mirese includea unele piese foarte valoroase de lasetă, își amintește meștera din Cîlnic. „Am mai vândut din mileurile și fețele de masă pe care le-am lucrat. Îmi aduc aminte că am avut una mare cu strugur, foarte migălos lucrată și am vândut-o cuiva. Tare mult i-a plăcut! Am lucrat mai ales pentru fete, nurori, nepoți. Le au în casă, le și poartă. Am lucrat mileuri, sutiene din lasetă, papuci, fețe de masă, perdele și altele. Nu prea mai face multă lume lasetă în ziua de azi! Am lucrat și lucrez în două culori, diverse modele, am cărți de modele, mai caut la alte doamne pasionate de lucrul manual, mai desenez și eu. Aș vrea să fac un atelier unde să învăț fetele din sat! Poate pe viitor se va putea face așa ceva”, a declarat cîlniceanca Maria Săpunaru.
1 Comment