Lupta de la Podul Jiului – moment istoric cu dublă aniversare

Lupta de la Podul Jiului – moment istoric cu dublă aniversare

- in Reportaj, Romania civila, Slider
126
0

Pentru târgujieni, ziua de 14 octombrie este prilejul anual de celebrare a unei răsunătoare bătălii purtate de către populația civilă a orașului în timpul Primului Război Mondial, la Podul Jiului, dar și de comemorare a eroilor căzuți în luptele care s-au dus de-a lungul râului Jiu în aceeași perioadă. După trecerea la calendarul gregorian în România, la 1 aprilie 1919, multe date istorice s-au adaptat noii numerotări, astfel că ziua de 14 octombrie devenea 27 octombrie. Cu toate acestea, continuăm să sărbătorim bătălia de la Podul Jiului pe 14 octombrie. Cu începere din 2013, în calendarul evenimentelor de suflet ale gorjenilor a reapărut data de 27 octombrie, când aniversăm inaugurarea Ansamblului brâncușian „Calea Eroilor”.

Ce s-a întâmplat pe 14 octombrie 1916, la Târgu-Jiu?

În ziua de 14 octombrie 1916, orașul Târgu Jiu a intrat în istoria Marelui Război, cu prilejul bătăliei de la podul de peste Jiu, când populația civilă a orașului, sprijinită ulterior de trupele române, a respins o puternică ofensivă germană. Paza Podului Ferdinand, cum se numea atunci, era asigurată doar de o companie de miliție, formată din 2-3 plutoane și comandată de comisarul Ioan C. Popilian. Profitând de dislocarea trupelor regulate spre alte puncte sensibile ale frontului, trupele germane au încercat forțarea trecătorilor din nordul Olteniei în drumul lor spre Capitala României. Istoricul Gh. Nichifor descrie acele momente astfel: „ne-am retras pe Valea Jiului, în condițiile în care pe Valea Cernei am rezistat, apărând riscul ca unitățile românești să fie înconjurate. Lupta de la Podul Jiului a fost o încercare a inamicului de a pătrunde în oraș; atunci, milițienii au dat un semnal. Pentru că în incinta Gimnaziului Tudor Vladimirescu (azi Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”- n.n.) se afla un spital de campanie, unii dintre răniți, cei cu răni mai ușoare, care puteau purta arma, au venit «aici la Pod». Iată ce simbol frumos a devenit Podul de la Târgu-Jiu, astăzi mutat către insulă, în amonte”. Relatările despre eveniment sunt numeroase, chiar dacă uneori contradictorii. Toate sunt însă încărcate de sentimentul de mândrie și bucurie al celor care au participat direct la confruntare. Ajuns la pod, detașamentul condus de colonelul Obogeanu, care primise ordin de apărare a Târgu-Jiului, căpitanul Genică Sadoveanu, comisarul Ioan C. Popilian și maiorul Mlădinescu, au răspuns cu focuri de armă la tirul mitralierelor inamice, reușind să oprească ofensiva acestora, dinspre Dealul Târgului, până la venirea Companiei 13 din Regimentul 58 românesc (după I. Mocioi, „Ecaterina Teodoroiu. Eroina poporului român”; citat de Andrei Popete-Pătrașcu în „Bătălia de la Podul Jiului”). Importanţa Luptei de la Podul Jiului a fost remarcată și de către mareşalul Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze în România, ca fiind un moment unic în istoria Primului Război Mondial. Și în ziarul britanic „Times” apărea o informație despre eroismul târgujienilor: „s-a opus o rezistență disperată într-o poziție căreia germanii i-au dat numele Târgu Jiului și au luptat timp de trei zile vitejește contra celor mai bune trupe germane” (apud Andrei Popete-Pătrașcu, „Bătălia de la Podul Jiului”).

A participat Cătălina la Bătălia de la Pod?

Cu privire la prezența Ecaterinei Teodoroiu în bătălia de la Podul Jiului există o anumită controversă printre istorici, nefiind date complet documentate. Unii spun că ea nu avea cum să fie la Târgu-Jiu în acel moment, deoarece regimentul din care făcea parte se afla mai jos, spre Filiași, alții afirmă că ea s-a aflat printre femeile care îngrijeau răniții sau aduceau muniție civililor și soldaților la Pod. Referitor la acest aspect, profesorul Gh. Nichifor relatează că a găsit în presa vremii „mărturii care susțin că a fost prezentă și Ecaterina Teodoroiu aici?”
Cert este că doar trei zile mai târziu, pe 17 octombrie 1916, armata trimitea gorjenilor un ordin, prin care anunța, pentru data de 19 octombrie, celebrarea unui „serviciu divin în toate bisericile din întregul județ și la Catedrala orașului pentru a mulțumi Celui Atotputernic că ne-a învrednicit ca în zilele de 14, 15 și 16 Octombrie să batem dușmanul ce ajunsese la porțile Tg.-Jiului […] Preoții în odăjdii vor ține predici poporului adunat, arătând însemnătatea luptelor duse și necesitatea ca tot Românul să se ridice cu mic cu mare pentru a sdrobi pe dușmanul ce voește să ne răpue, și să arate fapta măreață a celor 4 cercetași, cari au luptat alături de soldați în apărarea podului dela Târgu-Jiu, și a femeilor viteze fără teamă de gloanțe”.

De la ordine și medalii, la cultul eroilor

Pentru curajul și contribuția sa la victoria de la Podul Jiului, pentru fapte de eroism, apărarea patriei și Bisericii, comisarul de poliție Ioan C. Popilian a fost răsplătit cu mai multe decorații și medalii. El a încetat din viață pe 15 ianuarie 1938 și a fost înmormântat pe 18 ianuarie 1938, cu onoruri militare, în Cimitirul Municipal din Târgu-Jiu.
În august 1933, M.S. Regele Carol al II-lea emitea un Decret prin care se conferea Medalia „Virtutea Militară” de război cls. I mai multor orașe și localități din România, pentru eroismul dovedit în luptele din Primul Război Mondial. Printre acestea, se număra și orașul Târgu-Jiu. Câteva luni mai târziu, la data de 7 octombrie 1933, regele însuși, însoțit de o parte a miniștrilor guvernului Alexandru Vaida-Voevod, vizita capitala Gorjului. Cu acest prilej, regele a decorat orașul cu „Virtutea Militară de Război”, ca un omagiu adus eroismului cu care „populația sa în ziua de 14 octombrie 1916, a respins, la Podul Jiului, atacul trupelor germane, îndreptate contra orașului”.
Trebuie subliniat că imediat după încheierea Marelui Război și în toată perioada interbelică, s-a dezvoltat un adevărat cult al eroilor în întreaga țară. Fie că s-a numit „Mormintele eroilor căzuți în război”, fie „Cultul eroilor”, societatea care s-a ocupat de respectarea memoriei acestora s-a aflat sub înaltul patronaj al Reginei Maria. Toate aceste acțiuni se potriveau perfect cu spiritul și tradiția ortodoxă a țăranului român care practică și astăzi o serie întreagă de ritualuri, în special în regiunea Olteniei, destinate pomenirii și comemorării rudelor plecate în lumea celor drepți.

Veșnică și pioasă amintire eroilor neamului

După primul obiectiv pe care Societatea Mormintele Eroilor l-a avut, de a aduce acasă osemintele tuturor eroilor gorjeni căzuți în luptele purtate pe întreg teritoriul țării, a urmat realizarea de monumente în fiecare localitate. Astfel, în Gorj au fost ridicate monumente în mai toate satele, purtând săpate în piatră numele celor căzuți pe front.
Cu ocazia centenarului Revoluției lui Tudor Vladimirescu, la Târgu-Jiu sunt aduse osemintele Eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu și reînhumate, pe 9 iunie 1921, în cavoul din faţa Primăriei. Curajoasa gorjeancă, devenită unul dintre cele mai puternice simboluri ale Primului Război Mondial, căzuse pe câmpul de luptă, în fruntea plutonului său, pe Dealul Secului-Muncel din județul Vrancea, în seara zilei de 22 august 1917. „A existat în toată perioada interbelică un respect enorm pentru cei care participaseră la Primul Război Mondial, cu deosebire pentru cei din regat și pentru unitățile de voluntari din Ardeal care au participat la război. Gorjul, ca prim județ care a fost ocupat de către inamic, a avut trei simboluri puternice: Ecaterina Teodoroiu, Victor Popescu și Lupta de la Podul Jiului, care alimentează și activitatea ulterioară a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene”, subliniază istoricul Gh. Nichifor.
În octombrie 1920, Primăria Târgu-Jiu amplasează la capătul vestic al Podului Ferdinand/ Podul Jiului două tunuri și o placă comemorativă, care să amintească de lupta eroică a cetățenilor orașului din 14 octombrie 1916. Câțiva ani mai târziu, Liga Națională a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu va iniția o serie de acțiuni în memoria eroilor gorjeni: realizarea Mausoleului Ecaterinei Teodoroiu, executat de către sculptorița Milița Petrașcu, ucenică a lui Brâncuși, ce va fi inaugurat în data de 8 septembrie 1935; înființarea casei-muzeu „Ecaterina Teodoroiu” în comuna Vădeni, locul de naștere al eroinei; înființarea institutului de fete „Ecaterina Teodoroiu” în Târgu-Jiu, toate acestea culminând cu ridicarea operelor care alcătuiesc Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, executate de către genialul sculptor gorjean, Constantin Brâncuși.

Inaugurarea din 27 octombrie 1938, doar o schimbare de moment pentru comemorarea Luptei de la Podul Jiului?

Deși adoptarea calendarului gregorian în România a avut loc în aprilie 1919, luptele eroice de pe Jiu din toamna anului 1916 au fost comemorate an de an, la aceeași dată de 14 octombrie. Conform noii numerotări, care mai adăuga 13 zile la aritmetica vechiului calendar, acestei zile i-ar fi corespuns 27 octombrie. O schimbare s-a constatat în 1938, când Ministerul Apărării Naționale „a aprobat ca serbarea victoriei din Valea Jiului, să aibă loc în anul acesta, în ziua de 27 Oct., în loc de 14 Octombrie”, așa cum reiese din adresa Secretariatului General al M.A.N., nr. 17551 din 14 octombrie 1938. Prefectura Județului Gorj înștiințează pe Rezidentul Regal al Ținutului Olt că serbarea pentru comemorarea a 22 de ani de la lupta de la podul Jiului a fost amânată pentru ziua de 27 octombrie, același an. În cadrul acestei manifestări, la solicitarea d-nei Arethie Tătărescu, urma să se facă „și sfințirea și predarea Primăriei Tg.Jiu, a Coloanei Recunoștiinței din parcul nou al orașului precum și Portalul din grădina publică, monumente ridicate de către Ligă pentru proslăvirea memoriei Eroilor Gorjului”. Programul festivităților de la 27 octombrie 1938 se desfășoară după o anumită ordine, din cortegiu făcând parte reprezentanți ai clerului, oficialități, public, elevi, profesori și militari. Festivitățile se încheiau cu „defilarea școalelor, societăților, premilitarilor și armatei, pe Bulevardul C.A. Rosetti (astăzi C. Brâncuși – n.n.), în fața portalului”.

La trei sferturi de secol, pe „Calea Eroilor”

Aceeași ordine a cortegiului care a parcurs „Calea Eroilor”, plecând de la Masa Tăcerii din Parcul Central, până la Coloana fără Sfârșit s-a păstrat 75 de ani mai târziu, în 2013. Un generos proiect de recurs la memoria arhivelor a permis realizarea unor panouri de mari dimensiuni, pe care au fost reproduse documentele vremii, din perioada în care ansamblul sculptural brâncușian prindea contur. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Gorj a aprobat ca aceste acte extraordinar de interesante să fie prezentate publicului târgujian în premieră, la solicitarea Primăriei Târgu-Jiu și a Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși”. Panourile au fost amplasate de o parte și de alta a Căii Eroilor, iar elevii, reprezentanții clerului, ai armatei, oficialitățile, dar și perechi de tineri dansatori de la Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, îmbrăcați în costume populare, au parcurs întregul traseu în semn de omagiu pentru înaintașii care și-au dat viața pe câmpul de luptă în toate conflagrațiile care aveau ca miză păstrarea independenței și integrității teritoriale a patriei. Procesiunea a fost deschisă de Fanfara „Armonia”, care a intonat marșuri de paradă. De atunci, în fiecare an, la 27 octombrie, târgujienii, gorjenii, dar și turiștii aflați în trecere, participă la sărbătoarea de suflet a orașului. În același timp, se păstrează și comemorarea din data de 14 octombrie, cu un scurt ceremonial militar care se desfășoară la Podul Jiului, pe locul unde, în anul 1916, „bătrâni, femei și copii au oprit năvala vrășmașe apărând cu vitejie căminurile strămoșești”. Podul Jiului sau Podul Ferdinand, construit în anul 1896 de către Compania Daydé & Pillé din Paris, a fost înlocuit o sută de ani mai târziu, la expirarea perioadei de garanție. Trei dintre arcadele originale au fost mutate în amonte, permițând accesul din Parcul Central spre Insulița de pe Jiu. Iar în memoria viteazului comisar de poliție, Ioan C. Popilian, la capătul acestui pod, a fost dezvelit un bust în anul 2015, la inițiativa Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”.

Adina Andrițoiu (autor)

Lăsați un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *