Tânăra Florina Petre, în vârstă de 37 de ani, s-a născut la Târgu Jiu. A studiat la Școala Populară de Artă din Târgu Jiu și pictează de când se știe. Spune că a urmat această școală pentru că a dorit să se exprime oamenilor prin culori și forme. În prezent este studentă la Psihologie din dorința ei de a ajuta sufletele oamenilor să se vindece. Este îndrăgostită de culoare, muzică și oameni, acestea fiindu-i sursă de inspirație pentru cele mai multe din lucrările sale, pe care le semnează cu un simplu, dar profund, „Passion”. A început să deseneze de mică, moștenind acest talent de la mama sa. Pe lângă incontestabilul talent de a picta, Florina Petre a scris și o carte cu gândul de a-i înveseli pe cei triști și de a-i învăța să nu renunțe la speranță. Cartea se numește „Vivo, ursulețul magic” și a fost publicată în anul 2011 și s-a bucurat de un real succes printre români, astfel ajungând să fie publicată și în America. Suflet blând și umil, gândurile ei au ajuns, în primul rând, la cei mici și inocenți, astfel că prima ediție a cărții a fost împărțită copiilor din centrele de plasament și celor internați în spitale. Sute de exemplare au fost dăruite sub deviza „Cine zâmbește, o carte magică primește!” îndeplinindu-și cu succes misiunea. A doua ediție a cărții a fost publicată la Cluj, iar o parte din încasările obținute din vânzările acesteia au fost donate tot în scop caritabil. Se consideră un om cu frică de Dumnezeu și își dorește să combine Teologia cu Psihologia pentru a ajuta oamenii să-și înțeleagă adevărata menire.
Reporter: Cine ești, tu, și cine te ajută să evoluezi?
Florina Petre: Sunt o persoană perfecționistă, sinceră și port în suflet o candelă din care vreau să împart lumina tuturor. Dumnezeu mă ajută să evoluez. Sunt atât cât vrea El să fiu.
Reporter: De unde a venit dragostea asta pentru artă? Mai ai alți pictori în familie?
Florina P.: Cred că talentul este genetic. Mama pictează și desenează, iar eu am desenat de când mă știu. În copilărie, desenam și pictam specific vârstei, iar în timp, lucrările mele au „crescut” odată cu mine. Când am început să pictez în ulei pe pânză, habar nu aveam cum se face şi nu aveam cui să-i cer un sfat, aşa că am procedat din instinct. Mai târziu, am aflat că am procedat corect.
Rep.: În afară de pictură și desen, ce alte pasiuni mai ai?
F.P.: Îmi place să citesc și să ascult muzică. Iubesc muzica în plenitudinea sa. Mă simt fascinată de mai toate genurile muzicale şi ascult cu plăcere muzica pop, rock, jazz, clasică; dar cel mai mult ascult cântarea psaltică bisericească. Când pictez, ascult Andrea Bocelli, Richard Clayderman, mai mulți. Muzica o aleg în funcție de tema tabloului pe care îl pictez.
Rep.: Ai participat la concursuri de desen sau pictură?
F.P.: Da. În școala generală am luat locul II pe județ, la desen. În rest, nu îmi doresc să particip la concursuri, pentru că eu nu vreau colecție de premii, vreau colecție de inimi. Pentru mine, pictura înseamnă iubire de aproape și dăruire. Dăruiesc o parte din timpul meu spre a aduce emoții pozitive și bucurie vizuală omului care privește lucrarea mea. Bucuria pe care o „pictez” în sufletele oamenilor este cel mai mare premiu pe care mi-l doresc.
Rep.: Ai trăit mari dezamăgiri sau sunt lucruri care te-au făcut mai puternică?
F.P.: Ce nu te omoară, te întărește. Fiecare om are o cruce pe care trebuie să o poarte cu credință și demnitate.
Rep.: Cum e viața de artist? Cum este lumea văzută prin ochii tăi?
F.P.: Ca mai toţi pictorii, am lumea mea; o lume a cuvintelor pictate cu pasiune. În viaţa de zi cu zi, sunt o persoană cât se poate de normală, cu vise, speranţe; dar în lumea mea, nu sunt decât cuvinte. Uneori, mă simt ca o ploaie de vară în anotimpurile vieţii. Așa cum am mai spus, când pictez ascult muzică. Fiecare tablou are propria melodie pe care o ascult de când încep să pictez şi până la final, când semnez tabloul. În rest, sufletul meu spune o poveste pe pânză. O poveste plină de culoare. Iubesc toate culorile şi fiecare culoare înseamnă ceva, vorbeşte despre ceva. Atunci când pictez, culorile devin prietenele mele care mă ajută să le transmit oamenilor sentimentele mele. Tristeţile mele, bucuriile mele şi, nu în ultimul rând, povestea mea. Sunt un om ca oricare altul. Sunt o stea printre miliarde de stele, ce doreşte să aducă un grăunte de lumină fiecărui suflet, în mod egal. În faţa oamenilor voi străluci sau nu, după cum am şlefuit, mai mult sau mai puţin, lucrările mele. Tablourile, cartea, eseurile, le vor privi, le vor citi în grabă sau în şoaptă, descoperindu-mă încet, încet, căci dincolo de vorbe şi culori sunt doar un simplu om.
Rep.: Descrie-ți viața din prezent în câteva cuvinte.
F.P.: E destul de dificil. E furtuna între două răsărituri de soare.
Rep.: Ce te motivează în viață?
F.P.: Gândul că Dumnezeu m-a trimis pe pământ cu un scop bine definit și, în fiecare moment, îmi îndeplinesc misiunea.
Rep.: Ce planuri ai pe viitor?
F.P.: Să fiu o „unealtă” prin care Bunul Dumnezeu să lucreze spre zidirea spirituală a oamenilor ce intră în contact cu mine.
1 Comment