Ecaterina Vezure are vârsta de 67 de ani și este originară din comuna Cîlnic. Iubește portul tradițional și coase ii cu aceeași pasiune ca atunci când era doar o copilă. Este unul dintre meșterii tradiționali ai comunei Cîlnic, iar iile sale sunt unice, fiecare are ceva al ei, dar și o bucățică din sufletul frumos al celei care o creează. „Prima ie am cusut-o când aveam 13 ani, iar pe următoarea la 14 ani. De-a lungul anilor am făcut ii, fețe de masă, cuverturi, macaturi, covoare alese și cam toate au fost pentru lada de zestre a fiicelor mele. Cu bucurie, vă spun că ele poartă aceste lucruri, iar pe altele le păstrează”, a spus Ecaterina Vezure.
Ecaterina Vezure din Cîlnicul de Sus s-a născut la sat și iubește tradițiile din străbuni, pe care le și respectă. A învățat dragostea pentru portul tradițional încă din copilărie, mai ales că și familia sa respecta obiceiurile! Originară din satul Pinoasa, Ecaterina Vezure își amintește și acum cum cânta alături de tatăl său, unul dintre cei mai buni violoniști din comuna Cîlnic. Era o copilă și fusese învățată de mama și de tatăl său că arta tradițională gorjenească, muzica și portul sunt valori care nu vor pieri! S-a căsătorit la 18 ani și a avut o viață frumoasă alături de soț. Este mamă, bunică și, de curând, și străbunică. Nu va uita niciodată cum socrul său i-a spus că a visat că ea și fiul lui vor forma o fericită familie: „Este o poveste pe care nu o voi uita! Tata era un violonist foarte bun, cânta la petreceri, talentat și căutat. Îl chema Victor. Într-o zi a venit la el cel care avea să îmi devină peste ani socru și i-a zis că soția sa era însărcinată și că dacă va naște băiat îl va botez Victor, căci atunci când îi va veni soarta, se va căsători cu fiica lui tata! Cu mine. Tata nu a crezut. Socrul l-a avut pe soțul meu și i-a pus numele Victor, iar peste 18 ani noi doi ne căsătoream! Socrul meu visase că fiul său se va însura cu fata violonistului și așa a fost”, a povestit, emoționată, Ecaterina Vezure.
Pune dragoste în cusătura iilor sale!
Ecaterina Vezure a descoperit lucrul manual în copilărie, mai ales că mama și bunica sa lucrau. A învățat mereu cu plăcere noi și noi modele, și-a cusut singură prima ie când avea 13 ani și o păstrează și acum. De la mamă și bunică a învățat dragostea pentru cusut, dar iubirea pentru portul popular și, în mod special, pentru minunata ie gorjenească, a avut grijă să îi rămână înrădăcinată în suflet. Se relaxează când coase ii, mai ales că face tot posibilul ca fiecare să fie unică în felul ei. Acum fiind pensionară, Ecaterina Vezure din comuna Cîlnic lucrează pentru fiicele şi nepoatele sale, iar acestea le poartă mereu cu drag. „M-am născut la sat, mai exact în localitatea Pinoasa și cos de mică. Și acum locuiesc în satul Cîlnicul de Sus, avem meleaguri frumoase, dar mai sunt și probleme, ca peste tot. (…) Prima ie am cusut-o când aveam 13 ani, iar pe următoarea la 14 ani. De-a lungul anilor am făcut ii, fețe de masă, cuverturi, macaturi, covoare alese și cam toate au fost pentru lada de zestre a fiicelor mele. Cu bucurie, vă spun că ele poartă aceste lucruri, iar pe altele le păstrează. Am două nurori și le-am dăruit și lor din ceea ce am lucrat. Îmi place mult să cos ii, modele sunt vechi, de la mama și unele de la bunica. Nu am participat la târguri de profil”, a spus meșterul popular Ecaterina Vezure.
Și bărbații purtau cămăși tradiționale
Își amintește și acum cât de frumos era în tinerețea sa, când fetele și băieții mergeau la horă în sat, îmbrăcați în ii frumoase, colorate și cusute cu dragoste! Fie că fetele și le lucrau singure, fie că mamele le coseau pentru fiii lor, toate cămășile tradiționale aveau frumusețea lor! „Erau mereu ii cu modele foarte frumoase şi știam cât de mult se munceşte la un astfel de obiect şi mai ales de ce trebuie apreciat! Lucram și eu de mic copil, consider că am fost norocoasă că am prins perioada în care femeile îşi lucrau iile în casă. Am văzut fetele şi femeile cum se îmbrăcau în costume populare la hora satului în acea perioadă. Acum, cred că mai ales datorită acelei perioade din viața mea, când tineretul purta cu bucurie și mândrie ia, fiecare ie pe care o fac are caracteristicile ei pentru că atât formele, modelul, cât şi culorile sunt diferite. Ia mă reprezintă”, a povestit Ecaterina Vezure.
În opinia meșterului popular, a existat o perioadă dramatică în istoria poporului nostru, când cei tineri își întorseseră spatele portului tradițional. „Era o vreme când Arta Casnică nu mai mergea deloc. Cei tineri nu mai voiau să audă de port popular. Democrația prost înțeleasă! Deh! Nu doar în acest domeniu. (…) Acum, văd cu bucurie că tineretul poartă ii! A început o reluare a acestei tradiţii şi îmi dau seama că ia este din nou căutată, totodată purtată. Am reușit și am vândut și eu două ii pentru copii și una pentru o doamnă”, a declarat meșterul din Cîlnic.
1 Comment